S-a redeschis "cel de-al doilea front" impotriva Bisericii

Trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist a scos in evidenta, inca o data, existenta si reactivarea “celui de-al doilea front“ impotriva Bisericii, iar doliul a fost intens speculat de asa-zise asociatii pentru libertatea de constiinta.

Trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist, cu tot cortegiul de opinii, controverse si scenarii, a scos in evidenta, inca o data, existenta si reactivarea “celui de-al doilea front” impotriva Bisericii, in general, si al Bisericii Ortodoxe Romane, in special, front deschis cu ceva ani in urma, evident, in numele libertatii de constiinta si democratiei, descatusate de martiricele evenimente din Decembrie 1989. In “transeele” acestui razboi si-au carat “trupele si armamentul” cateva asociatii solidare, nascute din asa-zisa societate civila, care, la ordin, executa foc impotriva a tot ceea ce inseamna traditii, morala, credinta, pana la urma, valori care de veacuri sunt aparate si promovate de Biserica.

Cu numai cativa ani in urma, pe vremea cand primarul de atunci al Capitalei, Traian Basescu, urzea in taina visul ocuparii fotoliulu i prezidential de la Cotroceni si incepea sa-si atraga discret sustinatori, coincidenta sau nu, isi facea simtita prezenta in viata noastra civila si Asociatia “Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” care, evident, “intamplator”, lupta impotriva aceluiasi obiectiv ca si viitorul presedinte: planul de ridicare a Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol (chiar daca terenul respectiv apartinea Bisericii) sub pretextul distrugerii respectivului bun public. Pana la un punct, erai tentat sa le dai dreptate, si chiar sa-i crezi de bune intentii. Numai ca lupta lor viza doar Catedrala, nu si zecile de carciumi si restaurante ridicate nu numai in respectivul parc, ci in toate parcurile Capitalei, cu avizele sau fara avizele primariilor sau ale noastre, ale cetatenilor vaduviti de binefacerile naturii distruse. Asa ca Biserica a fost nevoita sa-si ia inca o data catedrala sub brat si sa plece.

Atac smintit
Au urmat alte asalturi: retragerea simbolurilor religioase din scoli, apoi a icoanelor, pentru a caror repunere in drepturi dupa perioada comunista luptasera multi dintre cei cazuti in insangeratul decembrie 1989.
Lumea incepuse sa se obisnuiasca. Toate, poate, au fost considerate firesti, de vreme ce democratia noastra originala permite orice. Chiar si atacuri la bunul simt si la morala.
A urmat o perioada de liniste. Dar au venit cernitele zile in care Patriarhul a trecut la cele vesnice, Biserica ramanand, vremelnic, fara de pastor. Moment de noi atacuri pentru vasnicii luptatori solidari pentru libertatea de constiinta.

---

Despre autor: