KGB-ul si puciul impotriva lui Mihai Gorbaciov

Spionajul american a fost la curent cu planurile pucistilor de la Moscova si i-a avertizat din timp atat pe Mihail Gorbaciov, cat si pe Boris Eltin. Detalii despre culisele acestui eveniment care pastreaza inca multe zone de mister ofera generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche, in lucrarea "Serviciile Secrete ale Rusiei", preluata integral in volumul "Eroi pentru Romania - Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra", aparut recent la Editura "Semne" si coordonat de Victor Roncea. (Miruna MUNTEANU)
Gorbaciov si Eltin, alertati de americani
Preparativele in vederea complotului impotriva lui Gorbaciov au fost cunoscute din timp de serviciile speciale americane, ca urmare a interceptarii de catre Agentia Nationala de Securitate (NSA) a convorbirilor dintre complotistii de la Casa Alba din Moscova (n.n. Sediul Guvernului Federatiei Ruse) si conducatorii militari.
Cu prilejul celei de-a doua calatorii efectuate de Eltin in Statele Unite, in iunie 1991, Robert Gates, consilier adjunct pentru securitatea nationala al presedintelui american si viitor director al CIA, i-a interpus presedintelui Sovietului Suprem un senator, cu misiunea de a-l informa in legatura cu revolta prognosticata de spionajul american. Se pare ca Gorbaciov primise avertismente similare, dar ramasese impasibil la ele.
Eltin si-a luat, in schimb, masuri de intarire a securitatii, iar ulterior, a devenit cunoscut faptul ca un specialist in comunicatii al Ambasadei Statelor Unite la Moscova a fost detasat, in zilele puciului, pe langa Eltin, pentru a-i putea asigura, pe de o parte informatiile rezultatele din urma decodificarii convorbirilor generalilor pucisti iar, pe de alta parte, pentru a-i realiza legaturile sigure necesare intr-un astfel de moment. Datorita sprijinului serviciilor americane, Eltin a stiut in fiecare clipa cine sprijina puciul, cine se opune si cine ezita.
Publicistul Seymour Hirsh, fost corespondent al ziarului "New York Times" si laureat al premiului Pullitzer pentru ziaristica, afirma in "Atlantic Monthly" ca in momentul conturarii complotului si refuzului lui Gorbaciov de a tine seama de avertismentele primite, Washingtonul a hotarat contactarea lui Eltin si stabilirea de relatii cu el, ca cel mai probabil viitor lider al tarii si - in mod obiectiv - singurul om capabil sa opuna rezistenta unui puci".
Presedintele S.U.A., George Bush a mai facut o tentativa de convingere a lui Gorbaciov asupra pericolului pucist, contactandu-l telefonic. Gorbaciov a respins avertismentul. Din acel moment americanii au inteles ca daca Eltin nu va fi sprijinit, conservatorii de la Moscova vor reveni la putere.
Un puci cu voie de la presedinte?
Kriucikov, presedintele KGB, Iazov, ministrul Apararii si Pugo, ministrul de Interne au fost interceptati in toate comunicatiile lor cu esaloanele din subordine. Presedintele Bush, incalcand legea americana, a dispus ca toate informatiile sa-i fie puse la dispozitie lui Boris Eltin.
In mod logic, se pune intrebarea de ce a ramas Gorbaciov insensibil la avertismentele secrete si mai ales la cele ale americanilor. Unicul raspuns pare a fi acela al nevoii de a lasa locul unui alt lider. Cauzele:
- erodarea rapida a credibilitatii sale interne, fapt confirmat ulterior in procentul de 1% obtinut in alegerile prezindentiale.
- conjunctura creata prin "lovitura de palat" (in care persoane sus-puse au implicat si au compromis KGB-ul) trebuia sa se consume, pentru a atrage dupa sine alte costuri. Intre altele si pe acela al desfiintarii si dezmembrarii KGB-ului!
- "lovitura de palat" avea sa foloseasca noului lider, pe care il va impune si mai mult.
Concluzia: era nevoie de puciul antigorbaciovist pentru a se putea proceda astfel. Puciul trebuia sa se produsa pentru a adanci diversiunea!
Reforme in KGB
La prima sa aparitie in Sovietul Suprem, dupa tentativa de inlaturare a sa de la putere, Mihail Gorbaciov s-a aratat decis sa desfiinteze KGB-ul, emitand, in acest sens, si un decret.
In fapt, Directoratul Principal I al KGB este desprins si autonomizat sub numele de Serviciul Central de Informatii - "Tsentralnaya Sluzba Razdvetki" (T.S.S.R.). Va fi apoi rebotezat Serviciul de Informatii Externe - "Sluzba Vneshnei Razdvedki" (S.V.R.). La conducerea sa a fost desemnat Evgheni Primakov.
O alta dezmembrare a fost aceea a Trupelor de Graniceri, care au devenit o agentie independenta, denumita Serviciul Federal al Granicerilor - "Federalnaya pogranichnaya slujba" (F.P.S.). Efectivele serviciului sunt estimate la 200.000, din care peste 10.000 de ofiteri. F.P.S.-ul dezvolta retele si operatiuni informative proprii in regiunile de granita, cu extensie in afara Rusiei.
Celelalte structuri ale KGB-ului au devenit Ministerul Securitatii ("Ministerstv Bezopasnosti" - M.B), condus de Vadim Viktorovici Bakatinviii si, respectiv, Agentia Federala de Securitate a Federatiei Ruse, ("Agenstvo Federalnoi Bezopasnosti" - A.F.B.) care va fi rebotezata si reorganizata in Serviciul Federal de Contraspionaj, apoi Serviciul Federal de Contrainformatii, iar - din 1995 - Serviciul Federal de Securitate.
In decembrie 1991, cand A.F.B.-ul este incorporat in M.B., Agentia Federala de Comunicatii si Informatii "Federalnoe Agenstvo Pravitesvennoi Svyazi i informatsii" (F.A.P.S.I.), condusa de generalul Alexandr Vladimirovici Starovoitovix, devine independenta.
S-a ajuns, astfel, la dezmembrarea KGB-ului in cinci departamente independente, fiindu-i anihilata posibilitatea de a mai detine monopolul informatiilor si de a-si impune punctele de vedere asupra deciziilor politice esentiale.
Cele 107 zile ale lui Vladimir Bakatin
Daca ar trebui data o explicatie atitudinii lui Gorbaciov fata de KGB si a KGB-ului fata de Gorbaciov, acest lucru n-ar putea fi facut fara a-l cita pe generalul Oleg Kalughin, fost sef al Departamentului de Contraspionaj al KGB, care afirma: "KGB-ul la urat pe Gorbaciov. L-a considerat un agent C.I.A."
Totusi, Gorbaciov n-ar fi dorit sa impinga prea departe lucrurile in ceea ce priveste KGB-ul. Dupa arestarea lui Kriucikov, el l-a desemnat ca presedinte al KGB-ului pe generalul-locotenent Leonid Scerbasin, de profesie istoric, seful Directoratului Principal I (aparatul de spionaj). Eltin nu a fost, insa, de acord cu aceasta numire, deoarece considera ca Scerbasin nu va fi capabil sa "darame monstrul rau famat, care pe un presedinte l-a urmarit, iar pe altul l-a tradat".
Dupa nici doua zile de la numire, Scerbasin isi va relua functia sa anterioara, cedandu-i locul lui Vadim Bakatin, alesul lui Eltin.
Vadim Bakatin a condus KGB-ul rebotezat "Serviciul Inter-republican de Securitate", din august pana in decembrie 1991, adica in perioada prabusirii existentei sale traditionale, ceea ce i-a atras din partea veteranilor organizatiei vehemente acuzatii de tradare.
Adresandu-se, la 27 august 1991, membrilor KGB, Vadim Bakatin a spus: "Consider ca sarcina mea este de a reforma din temelii Comitetul, de a-l face unitar, competitiv si deschis (...). Noi nu avem ca sarcina sa aparam valorile acestei ideologii sau ale alteia, ci drepturile constitutionale ale cetatenilor, valorile reale ale democratiei si pe aceasta baza securitatea societatii, a statului si a poporului". .
Procedand la o reevaluare a activitatii KGB-ului, Bakatin a constatat ca organizatia a manipulat interesat informarea, distorsionand realitatea si dezinformand factorul politic. Mai mult, s-a practicat si o intoxicare cu stiri din mass-media internationala, care erau prezentate drept informatii ale agentilor. Informatiile incomode conducerii politice nu erau promovate, ajungandu-se, dimpotriva, ca Gorbaciov sa fie mintit in legatura cu starile de spirit din republicile baltice.
In perioada de 107 zile cat a condus KGB-ul, Vadim Bakatin a actionat in directia ruperii traditiei cekiste, a dezideologizarii si dezmembrarii KGB-ului, care in decembrie 1991 va deveni Ministerul Securitatii.
Despre Bakatin s-a afirmat ca: "era un Gorbaciov pur, care a vorbit in permanenta despre reforma, constient fiind, insa, ca si Eltin ca si Gorbaciov, vedea in serviciul secret, in primul rand, suportul propriei puteri". Referitor la cele peste 7 milioane de dosare ale informatorilor interni ai KGB-ului, reformatorul Bakatin a apreciat inutila publicarea listei lor, deoarece "ar conduce la o vanatoare de vrajitoare care ar destabiliza intreaga societate".

---

Despre autor: