Dupa cum poate unii cititori au observat, in acest colt de pagina m-am ferit sa comentez excesiv actiile si reactiile presedintelui Basescu.L-am laudat pentru salvarea jurnalistilor romani capturati in Irak (iunie 2005), mi-am exprimat de cateva ori
Dupa cum poate unii cititori au observat, in acest colt de pagina m-am ferit sa comentez excesiv actiile si reactiile presedintelui Basescu.L-am laudat pentru salvarea jurnalistilor romani capturati in Irak (iunie 2005), mi-am exprimat de cateva ori nedumerirea ca premierul Tariceanu i-a devenit dusman personal - nu pricep de ce, dar asta e problema mea -, am comentat cu amuzament felul in care doamna Udrea i-a furat inima, 20 de procente din increderea publica si cateva biletele care in mod normal ar trebui sa se supuna legii secretului de stat, l-am felicitat pentru ideea de a deschide dosarele Securitatii (desi initiativa a apartinut liberalilor) si pentru faptul ca l-a desemnat pe Vladimir Tismaneanu presedintele comisiei de analiza a comunismului.M-am ferit sa comentez ce face si ce zice ca face presedintele Basescu, pentru ca nu sunt credibil pe acest subiect. Am fost cancelarul primului-ministru Nastase, am participat cu tot sufletul la campania electorala din 2004, m-am inselat citind cifrele din sondaje (eu credeam ca Uniunea PSD-PUR nu va atinge mai mult de 30% in vot direct, dar ca Adrian Nastase va castiga alegerile prezidentiale).Mi-am petrecut zeci de nopti si zile pe avioane catre Bruxelles si ingropat in tone de dischete si compact-discuri ca sa le spun partenerilor nostri din Comisia Europeana ca Romania nu va redeschide dosare de negocieri, asa cum sustinea sus si tare candidatul Basescu in cursa prezidentiala. Comisarii europeni spuneau: „Daca tot le redeschideti, de ce sa le inchidem si pe ultimele doua - respectiv Justitie si Afaceri Interne (celebrul JAI) si Concurenta!". Ar fi urmat ca la Consiliul European din 17 decembrie 2004 sa se constate ca numai Bulgaria a incheiat toate capitolele de negociere, iar Romania nu, astfel incat Romania urma sa devina membru deplin al UE abia prin 2009-2010, odata cu Croatia...Milioane de oameni care calatoresc azi cu buletinul in toate tarile Europei ar fi stat la cozi pentru vize pe ici-pe colo si ar fi ramas in economia gri a Europei ca salariati ilegali, dar tolerati, in industriile marginale ale UE. Acum pare o gluma proasta, dar amenintarea cu redeschiderea dosarelor de negociere deja inchise a creat panica, neincredere si resentimente in toate institutiile europene, perceptii inca nici azi eliminate complet. Nu am deci cum sa fiu credibil in judecata mea asupra lui Traian Basescu, oricat de obiectiv as incerca sa fiu.Credibil-necredibil, tot trebuie sa comentez o vorba - aruncata in joaca, asa, ca toate vorbele lui Traian Basescu. Invitat de tineri care doresc sa faca politica sa le vorbeasca, Traian Basescu se autoevalueaza ca fiind „un presedinte de nota 10 plus". Scurt. Adica foarte bun. Cel mai bun. Peste nota 10 plus nu se mai poate obtine niciun calificativ. Este excelent. Poti fi dat de exemplu. Poti sa tii cursuri de presedintie oricui in lume. Esti departe de Bill Clinton, care, dupa doua mandate unice in istoria americana (inflatie aproape de zero, deficit bugetar redus la o treime, datorie publica si externa redusa la jumatate, crestere economica de 5-6% anual, de parca eram in anii 1900, nu la sfarsitul secolului al XX-lea), spunea ca nu stie ce a facut bun, dar a incercat sa nu faca multe lucruri rele. Esti departe de Tony Blair, cel care a transformat Partidul Laburist din ciuca batailor politice intr-un partid de guvernare de trei mandate, iar Marea Britanie dintr-o baroneasa decrepita in cea mai dinamica natiune dezvoltata a lumii, care la sfarsitul celui de-al treilea mandat spunea ca zece ani ca prim-ministru si treisprezece ani ca presedinte de partid i-au oferit multa experienta, si buna, si rea. Sau, intr-o alta cuvantare, ca Marea Britanie ar fi meritat, poate, un prim-ministru mai bun decat a fost el.Cum spuneam, vreau sa comentez aceasta autoevaluare a presedintelui Basescu, dar nu pot. Putini au remarcat fraza si numai unul a comentat-o inaintea mea: inteligentul politolog Tom Gallagher, singurul neroman din cei 400 de milioane de europeni care scrie in Romania despre ce se petrece in Romania. Gallagher decripteaza astfel vorba aruncata de Traian Basescu: tinerii cu ambitii politice trebuie mai intai sa invete lectia smereniei, a atitudinii respectuoase si a comportamentului modest, precum si cea a cultivarii spiritului constant autocritic, altfel se vor comporta curand ca niste bulibasi desemnati, asteptand ca anturajul sa proclame nonstop si la unison: „Da, sefu', sa traiti, sefu', mata nu poti gresi!".Traian Basescu nu mai este un politician. A ajuns sef. Cel mai bun. Perfect. Este ultima etapa. De aici incolo incepe caderea.
Despre autor:
