Lege si ordine: gratierea lui Scooter Libby

In ziua de 2 iulie, presedintele Statelor Unite l-a gratiat pe controversatul Irving I. Lewis "Scooter" Libby, condamnat, cu o luna mai devreme, pentru obstructionarea Justitiei, sperjur si fals in declaratii. Acuzatii relativ minore comparativ cu gravitatea scandalului in care Libby a fost un pion important: deconspirarea unui agent acoperit al CIA. Agentul - Valery Plame Wilson - era, de decenii, unul dintre cei mai valorosi specialisti in proliferare nucleara ai spionajului american. Era, insa, si sotia ambasadorului Joseph Wilson - cel care, in iulie 2003, a publicat in "New York Times" un articol extrem de critic fata de Administratia Bush, in care desfiinta, practic, esafodajul de minciuni oficiale menit sa justifice interventia americana din Irak. Joseph Wilson este convins ca deconspirarea sotiei sale a fost o razbunare a Casei Albe, orchestrata de vicepresedintele Dick Cheney si pusa in practica de Karl Rove si Lewis Libby. A urmat o investigatie intens mediatizata, care a adus in dezbatere limitele dreptului jurnalistilor de a-si proteja sursele.
Inculpat intr-un dosar cu imense implicatii politice, Irving I. Lewis "Scooter" Libby nu a reusit sa scape fara o condamnare, dar a fost salvat de executarea pedepsei. De insusi presedintele Bush.
De la "scandalul Valerie Plame" la "cazul Libby"
In iulie 2003, Joseph Wilson - fost ambasador al SUA in Niger - a scris un articol pentru "New York Times", in care a expus intoxicarile opiniei publice lansate de Administratia Bush inaintea invaziei din Irak, privind un asa-zis program nuclear irakian, precum si privind "legaturile dintre Irak si Al-Queda". Opt zile mai tarziu, Robert Novak - citand surse anonime din cadrul Administratiei de la Washington - dezvaluia calitatea de agent acoperit al CIA a lui Valerie Plame. Nimeni alta decat sotia ambasadorului Joseph Wilson. Informatia a fost, ulterior, preluata de presa din toata lumea.
Joseph Wilson a reactionat imediat, denuntand "razbunarea" Casei Albe. In Statele Unite, dezvaluirea publica a calitatii de agent acoperit al CIA a unei persoane constituie o infractiune extrem de grava, care intra sub incidenta unei legi elaborate inca din 1982 (Administratia Reagan).
Cazul lui Plame a fost cercetat de consilierul special Patrick J. Fitzgerald, judecator in Illinois, numit in aceasta functie in decembrie 2003. Foarte rapid, ancheta s-a concentrat asupra lui Lewis "Scooter" Libby, seful de personal al vicepresedintelui Dick Cheney. Acesta s-a declarat cooperant si a subliniat ca nu are nimic de ascuns. Ulterior, s-a dovedit ca Scooter Libby a obstructionat Justitia si a mintit de mai multe ori in fata anchetatorilor, dar si in timpul procesului, pentru a bloca astfel convocarea in fata instantei a unor figuri importante ale actualei Administratii, incepand chiar cu seful sau, vicepresedintele Dick Cheney, si cu Karl Rove, consilier al presedintelui Bush.
Judecatorul Reggie Walton, cel care l-a condamnat pe Libby la 30 de luni de inchisoare (pentru un delict care se pedepseste in SUA de regula, cu cinci ani de inchisoare), a marturisit ca, inainte de pronuntarea verdictului, a primit scrisori si telefoane de amenintare. "Mi se urau cele mai rele lucruri pentru mine si familia mea" - a explicat judecatorul, care a subliniat ca a pastrat scrisorile.
Multi analisti au observat ca sentinta a fost, totusi, blanda. Pentru aceste capete de acuzare, pedeapsa maxima ar fi putut merge pana la 25 de ani de puscarie. Doar pentru obstructionarea justitiei, pedeapsa obisnuita (cea mai frecventa statistic) este de 70 de luni de inchisoare. Libby a primit numai 30 - mai putin de jumatate. Nu a executat, insa, nici macar aceasta sentinta. A fost salvat de presedintele Bush. Acesta a explicat, intr-o declaratie de presa: "Respect Justitia. Dar am hotarat ca pedeapsa data domnului Libby este excesiva. De aceea i-am comutat pedeapsa, absolvindu-l de toate cele 30 de luni de inchisoare."
Facand uz de prerogativul sau constitutional, presedintele Bush a scapat de inchisoare un apropiat colaborator al Administratiei sale. Un om care cunoaste, cu siguranta, multe dintre dedesubturile controversate ale "razboiului impotriva terorismului" si ale intoxicarilor premergatoare campaniei din Irak. Un om care ar fi avut multe lucruri interesante de povestit in cazul in care ar fi fost lasat sa plateasca oalele sparte in scandalul Valery Plame.
Libby, ca sef de personal al vicepresedintelui Cheney, a avut un rol major in fabricarea si "diseminarea" informatiilor false privind Irakul: presupusele arme de distrugere in masa ale lui Saddam; asa-numitul program nuclear irakian; legaturile intre Irak (condus atunci de Partidul Baas, national-socialist) si Al-Queda (organizatie religioasa islamista). Toate pentru a justifica adevaratele scopuri ale invaziei americane din Irak: petrolul si pozitia strategica a acestei tari. Interesant este ca gratierea lui Libby apartine unui presedinte care - pe cand era guvernator al Texasului - a aprobat condamnarea la moarte a nu mai putin de 130 de persoane. Cel mai mare numar din istoria Statelor Unite.
Numarul de detinuti din SUA a atins actualmente cifra de 2.245.000, cel mai mare dintre natiunile lumii. Tara clasata pe locul doi in clasamentul detinutilor - China - are cu 40% mai putin puscariasi decat SUA, desi populatia Chinei a depasit demult un miliard de locuitori. Asa incat "compasiunea" lui Bush fata de Libby are cu totul alte motive decat cele umanitare.
Libby, avocatul fugarului Marc Rich
Lewis I. "Scotter" Libby s-a nascut pe 22 august 1950, in New Haven (Connecticut), intr-o familie bogata. Tatal, Irving ("Irve") Lewis Libby, se ocupa de multi ani cu investitiile bancare. In 1965, "Scooter" Libby absolva "Eaglebrook School", din Deerfield (Massachusetts). El si fratele sau mai mare, Hank, sunt primii membri ai familiei care termina un colegiu. In 1972, absolva "Magna cum laudae" Yale University, fiind in acelasi timp membru al "Skull and Bones" de la aceeasi Universitate. La "Yale University", Libby il intalneste prima oara pe Paul Wolfowitz, care va deveni in timp mentorul sau.
In 1975, Libby obtine doctoratul in drept la "Columbia Law School". La sfarsitul anilor '80, o intalneste pe Harriet Grant in Philadelphia (Pennsylvania), la firma de avocatura "Dickstein, Shapiro and Morin", la care Libby era partener si Harriet asociata. Ulterior, Harriet Grant a activat in "Senate Judiciary Committee", fiind unul dintre avocatii care au intervievat-o pe Anita Hill in 1991, in cadrul audierilor din Senat privind desemnarea judecatorului Clarence Thomas pentru Curtea Suprema. Dupa ce si-a luat doctoratul la "Columbia Law School", Libby s-a alaturat firmei de avocati "Schnader, Harrison, Segal and Lewis", in 1976. A lucrat pentru ei timp de sase ani, pana in 1982, cand mentorul sau, Paul Wolfowitz, l-a solicitat la Departamentul de Stat. Moment care coincide, practic, cu lansarea in politica a lui Lewis "Scooter" Libby.
In discursul privind comutarea pedepsei lui Libby, Bush aminteste ca acesta a fost un "avocat si functionar public" plin de merite, a carui familie - sotia si copiii mici - "ar suferi enorm" prin executarea condamnarii.
Wayne Madsen explica in articolul "Libby, a long-time Israeli intelligence agent" cum stau lucrurile in realitate. Irving Lewis "Scooter" Libby - nume real, Leibowitz - a fost avocatul marelui escroc financiar Marc Rich (Mark David Reich), fugit din SUA si stabilit actualmente in Elvetia. Rich a condus un adevarat imperiu de corporatii si fundatii de carton, implicate in spalarea de bani si trafic clandestin de arme. Statele care au fost implicate de Rich in aceste afaceri sunt numeroase. Rich si-a derulat afacerile in Israel, SUA, Marea Britanie, Iran, Panama, Columbia, Rusia, Irak, Spania, Nigeria, Singapore, Bolivia, Jamaica, Bermude, Franta, Germania de Est, Cehoslovacia, Austria, Kazahstan, Filipine, Australia, Argentina, Peru, Irlanda si Romania. In 1983, procurorul pentru Districtul de Sud din New York l-a condamnat pe Rich - precum si pe partenerul sau de afaceri, Pincus Green - pentru escrocherie. Procurorul era nimeni altul decat Rudolph Giuliani, viitor primar al New Yorkului, actual candidat republican la Presedintia SUA.
Dupa ce presedintele democrat Clinton l-a gratiat pe Rich, Giuliani s-a declarat "socat" de actul de clementa. Acum, acelasi Giuliani a laudat actul de clementa al presedintelui (republican) Bush!
Paul Klebnikov, editorul din Moscova al editiei in limba rusa "Forbes", a scris despre conexiunile lui Rich cu diversi gangsteri rusi, printre care si cu "oligarhul" Boris Berezovski, partener de afaceri al lui Neil Bush, in cartea de mare succes, "Godfather of the Kremlin"("Nasul Kremlinului"). Urmarea dezvaluirilor? Klebnikov a fost asasinat in plina strada la Moscova, pe 9 iulie 2004.
Wayne Madsen mai dezvaluise ca Libby - ca avocat al lui Rich - a fost cel care a "aranjat" gratierea clientul sau, telefondu-i presedintelui Clinton in ianuarie 2001. Presedintele SUA are, printre prerogativele sale, si pe aceea de a gratia un numar limitat de persoane, condamnate penal, la sfarsitul unui mandat. Potrivit lui Wayne Madsen, in favoarea lui Rich au mai intervenit pe langa Bill Clinton si cativa politicieni israelieni de prima marime: Ehud Barak (la acea ora premier), Ehud Olmert si Shimon Peres. Dar, pe langa telefoane, presedintele Clinton se pare ca a mai primit si altceva. Rudolph Giuliani a sustinut atunci ca "Scooter" Libby il mituise pe Clinton cu 100 de milioane de dolari, si ca detinea probe in acest sens.
Marc Rich, un mare mogul al secolului XX
Faptul ca Libby a fost ani de zile "mana dreapta" a lui Marc Rich l-a ajutat in cariera. A cunoscut astfel oameni importanti din politica si finantele mondiale, precum si oportunitati de afaceri. Nascut la Anvers (Belgia) pe 18 decembrie 1934, intr-o familie de evrei, Marc David Rich a emigrat in 1941 cu familia in SUA, dupa ocuparea Belgiei de catre trupele germane. Tanarul Marc Rich a urmat "Rhodes School" din Manhattan. Ulterior, s-a inscris la "New York University", dar, dupa numai un semestru, a abandonat studiile si a inceput sa lucreze pentru firma comerciala "Philipp Brothers" (acum "Phibro LLC"), in calitate de comerciant cu materii prime.
Rich s-a specializat in domeniul materiilor prime si a obtinut, cu aceasta ocazie, o foarte buna cunoastere a multor tari din Lumea a Treia, precum si a problemelor politice si economice specifice cu care aceste state se confrunta. Tocmai aceste legaturi au stat la baza primei mari lovituri ale sale. Cand statele arabe au declarat embargou asupra petrolului vandut Occidentului, in 1973-1974, Marc Rich - utilizand contactele personale din tari arabe - a cumparat petrol cu 12 dolari barilul si l-a vandut apoi in Occident cu 24 de dolari, inregistrand castiguri imense.
In 1983, procurorul Rudolph Giuliani a intocmit un rechizitoriu cu nu mai putin de 51 de capete de acuzare impotriva lui Rich, printre care evaziune fiscala, asociere in vederea comiterii de infractiuni si transferuri ilegale de fonduri. Concret, i se imputau 26,9 milioane de dolari datorie la Fisc, 13,5 milioane datorie din amenzi neachitate, 97,4 milioane de dolari dobanzi neonorate.
Aflat in strainatate in momentul inceperii urmaririi penale, Rich nu s-a mai intors in Statele Unite. S-a stabilit in Elvetia, unde are si acum domiciliul, la Meggen (cantonul Lucerna). Detine, insa, si alte proprietati: la St. Moritz, dar si la Marbella (Spania). Impatimit colectionar de arta, se lauda cu o pinacoteca impresionanta, in care a adunat lucrari de Picasso, Chagall, Miro. Faptul ca, timp de multi ani, s-a aflat pe lista FBI a celor mai cautati infractori nu l-a impiedicat cu nimic sa-si continue afacerile. Si nici sa fie primit cu onoruri in alte tari ale lumii. Statul israelian ii este recunoscator pentru contributiile sale la repatrierea evreilor sovietici si apoi a evreilor etiopieni. Pentru generoasele sponsorizari ale unor proiecte de cercetare, Mark Rich a fost recompensat cu titlul de doctor onorific al Universitatii Bar-Ilan din Tel Aviv. "Time Magazine" arata ca, in Israel, fundatia lui Rich este administrata de un agent al Mossadului.
In Romania, Marc Rich este cunoscut prin implicarea sa in afacerile cu petrol, actionand prin doi oameni: Levy Nissim si Yoav Shtern. Rich a fost implicat de-a lungul anilor in mari afaceri care aveau un substrat politic evident. El s-a ocupat de comertul cu arme pentru Iran, in schimbul eliberarii prizonierilor americani din Ambasada de la Teheran ("Surpriza din octombrie"). Care a facilitat accesul la putere, in SUA, a tandemului republican Reagan - Bush sr.
In anii '90, Rich a facut afaceri prospere cu China comunista - in perioada Administratiei democrate Clinton. In acelasi timp, legaturile cu Boris Berezovski si alti moguli rusi i-au permis sa speculeze asupra rublei si a aurului rusesc. Ceea ce a creat marea criza financiara din Rusia (1998).
A fost Libby superspionul "Mega"?
Mark Rich nu este, insa, singurul personaj controversat care apare in biografia lui Scooter Libby. Si nici scandalul "Valery Plame" nu este prima afacere de spionaj in care numele sau a fost implicat - mai mult sau mai putin tangential. La jumatatea anilor '80, Libby s-a aflat o vreme sub lupa serviciilor secrete in legatura cu celebra afacere Jonathan Pollard - cetateanul american de origine evreiasca condamnat la inchisoare pe viata pentru spionaj militar in favoarea Israelului.
Intre 1982 si 1985, Libby a lucrat pentru neoconservatorul Paul Wolfowitz, la Departamentul de Stat, in cadrul "Bureau of East Asian and Pacific Affaires". Ulterior, cei doi s-au reintalnit la Pentagon, unde Libby a fost subsecretar principal pentru Strategie si Resurse. Apoi, el a devenit subsecretar adjunct pentru Politica in cadrul Pentgonului. Aici l-a cunoscut, in anii '80, pe Dick Cheney, pe atunci secretarul Apararii, al carui sef de personal a devenit.
Pe cand Libby lucra la Departamentul de Stat - arata Wayne Madsen -, FBI-ul l-a arestat pentru spionaj pe Jonathan Pollard. Pollard oferise Israelului atata material clasificat incat - vorba unui analist - "putea umple un garaj intreg cu el". Este stiut faptul ca Pollard a actionat sub controlul unui cadru din Administratia Reagan, cunoscut sub numele codificat "Mega". S-au facut diverse speculatii asupra identitatii lui "Mega" - variante printre care s-a aflat si numele lui Libby -, dar identitatea sa reala nu a putut fi niciodata stabilita.
Dezvaluirile lui Daniel Ellsberg
Daniel Ellsberg este un personaj cunoscut in Statele Unite. In timpul Administratiei Lyndon Johnson, Ellsberg - pe vremea aceea un tanar analist militar - a arhivat, la Pentagon, deciziile secrete americane referitoare la Vietnam din perioada 1945-1968, cunoscute mai tarziu drept "The Pentagon Papers". Primise aceasta misiune - extrem de confidentiala - chiar din partea secretarului de atunci al Apararii, Robert McNamara. Uluit de gravitatea informatiilor care ii treceau prin maini, Ellsberg a decis, in 1969, sa sesizeze Comisia de Politica Externa a Senatului american ("Senate Foreign Relations Committee") - careia i-a pus la dispozitie un set de 7000 de pagini clasificate. Reactia politicienilor nu a fost, insa, cea la care se asteptase el. Asa incat, in 1971, Ellsberg a hotarat sa ofere documentele - simultan - cotidianelor "New York Times", "Washington Post" si altor 17 ziare americane.
Scandalul provocat de publicarea celor mai importante fragmente din "Pentagon Papers" a fost urias in epoca, iar Ellsberg a fost dat in judecata pentru 20 de acuzatii, incasand o pedeapsa cumulata de 115 ani. A fost, insa, eliberat in 1973, din cauza unor vicii de procedura. Izbucnise deja scandalul "Watergate" si mass-media americana l-a privit cu alti ochi pe Daniel Ellsberg.
De la sfarsitul razboiului din Vietnam, dr. Daniel Ellsberg reprezinta o voce distincta a constiintei morale americane. Intr-un articol intitulat "Libby and Vanunu", Ellsberg dezvaluie natura misiunii pe care Valerie Plame o indeplinea ca agent acoperit al CIA. Ellsberg sustine, pe baza surselor sale de informatii, ca Valerie Plame a fost expusa total atunci cand Cheney si Libby au tras sforile in mass-media, deconspirand-o. Plame lucra de mai multi ani sub acoperire, la stabilirea unui "model al proliferarii nucleare in Orientul Mijlociu". Acest subiect extrem de sensibil pentru toate statele din zona, si nu numai, au transformat-o - prin deconspirare - pe Valerie Plame intr-o tinta vie a serviciilor secrete din Orientul Mijlociu. Ellsberg sustine ca Plame detinea informatii asupra inarmarii nucleare atat de importante incat, dupa deconspirare, amenintarea cu rapirea sau asasinarea ei deveneau aproape o certitudine.
Daniel Ellsberg subliniaza ca nu numai viata lui Valerie Plame a fost pusa, prin deconspirare, in primejdie, ci si mari interese ale Statelor Unite. Plame detinea informatii clasificate privind schimburile secrete de tehnologie nucleara din spatiul Orientului Apropiat, implicarea marilor puteri in efortul nuclear al statelor din regiune, organizatii teroriste care incercau sa achizitioneze armament nuclear etc. Ellsberg considera ca gestul facut de vicepresedintele Cheney si de Libby, de a o deconspira pe Valerie Plame, reprezinta unul din cele mai devastatoare atacuri impotriva securitatii SUA, dat chiar de la varful puterii actuale.
Secretul asupra misiunii agentului sub acoperire Valerie Plame - sotia ambasadorului american Joseph Wilson, pe care vicepresedintele dorea sa se razbune pentru dezvaluirile din "New York Times" - este aparat in SUA de o serie de legi. Ellsberg citeaza in acest sens o lege trecuta prin Congres - "Intelligence Identities Protection Act"- care incrimineaza in mod expres revelarea (voita sau nu) a identitatii unui agent sub acoperire. Deconspirarea lui Valerie Plame, in acest context, reprezinta dupa Daniel Ellsberg o "crima impotriva Statelor Unite". Cu atat mai mult pare de neinteles gratierea lui Scooter Libby de catre presedintele Bush.
Dosarul "Valerie Plame contra SUA"
Si mai greu de inteles pare faptul ca nimeni in afara de Scooter Libby - in mod evident un simplu pion in aceasta afacere - nu a mai fost adus in fata Justitiei pentru deconspirarea agentului CIA Valery Plame. Cu toate ca, intre timp, au aparut noi informatii legate de caz.
Pe 30 august 2006, "New York Times" scria ca secretarul adjunct al Departamentului de Stat - Richard Armitage - a fost "sursa initiala si primara" a editorialistului Robert Novak, care a scris primul - in articolul din 14 iulie 2003 - ca Valerie Plame este, in realitate, agent acoperit. CNN a confirmat apoi ca Armitage ar fi confirmat unor "surse" aceasta informatie. El nu a fost, insa, pus sub urmarire penala.
Dupa condamnarea lui Libby, procurorul Patrick Fitzgerald a declarat ca nu intentioneaza sa mai aduca si alte acuzatii, sugerand astfel ca dosarul este inchis. Nu insa si pentru Joseph Wilson si sotia sa, Valerie Plame. Cei doi au deschis o actiune civila impotriva lui Libby, Cheney, Armitage, Karl Rove, Robert Novak si Judith Miller si a statului american. Procesul este inca pe rol. Si ar putea oferi inca multe surprize.
Fostul ambasador Joseph Wilson a declarat ca actuala Administratie este "corupta de sus si pana jos". Faptul ca Libby a fost exonerat de pedeapsa penala are insa motivatii politice vizibile. Libby este un membru important in organizatia neoconservatoare "Project for the New American Century" (PNAC). In cadrul PNAC, Libby, alaturi de Condoleezza Rice, Paul Wolfowitz, Donald Rumsfeld, formeaza gruparea "Vulcans". Cazul lui I. Lewis Libby este de departe de a se fi incheiat.

---

Despre autor: