9 Iulie 2007
O vizita la Asociatia Sportiva a Surzilor din Romania este una pe care nu o uiti usor. Langa o multime de medalii olimpice, peste care s-a asternut praful, cativa oameni privesc neputinciosi la viitor. Toti vor sa-ti explice ceva, desi stiu ca nu-i
O vizita la Asociatia Sportiva a Surzilor din Romania este una pe care nu o uiti usor. Langa o multime de medalii olimpice, peste care s-a asternut praful, cativa oameni privesc neputinciosi la viitor. Toti vor sa-ti explice ceva, desi stiu ca nu-i poti intelege. Iti arata inima si, apoi, medaliile. Este simplu sa pricepi ca vor sa-ti spuna ca acolo este sufletul lor. In acele bucati de metal, pentru care au luptat, ca orice om normal, pentru tara lor. Este singurul lucru pe care-l poti vedea. Ba nu, se mai pot privi, in ochii unora dintre ei, lacrimi. Nimeni nu mai este interesat de ei, dar nu cer mila, nu cersesc. Stiu ca trebuie sa se organizeze, dar nu o mai pot face. Culmea, le lipsese doar 1.000 de lei pentru a putea sa-si mai infiinteze un club, ultimul, care le-ar fi suficient pentru a-si inregistra federatia. Fara ea, nu mai pot participa niciodata la intreceri internationale. Handbalul, fotbalul, tenisul de masa, atletismul sunt sporturi la care sportivii surzi din Romania au purtat, deasupra capului, „tricolorul“. Au fost vremuri cand au fost cei mai buni din lume!

Recunoscuti afara, nu si in Romånia!
Marele paradox al sportivilor surzi este faptul ca ei sunt recunoscuti afara, dar nu si in tara lor. “Cei mai multi dintre ministrii sportului ne-au promis sprijin, dar nimeni nu a facut ceva concret. Doar vorbe goale. Ne consideram discriminati, nu pentru ca nu am vrea sa fim in legalitate, ci pentru ca Legea sportului ar fi trebuit sa aiba un alt statut pentru noi. Ne este greu sa ne aliniem la nivelul sportivilor normali, pentru ca noi nu avem sponsori atat de puternici. De-a lungul timpului, este adevarat, am fost sprijiniti de domnul Gatu, de domnul Gigi Becali, de doamna Violeta Beclea, dar sprijinul a fost mai degraba unul de suflet. Nu cerem mila, dar este pacat ca munca acestor oameni este lasata de izbeliste“, ne-a declarat si presedintele clubului „Pro Deaf Sport“, Florin Nitu.

Le mai lipseste un club ca sa-si faca federatie

Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.