Biserica a randuit ca in prima duminica de dupa marele praznic al Pogorarii Duhului Sfant sa fie cinstiti laolalta toti sfintii lui Dumnezeu, cei stiuti si cei nestiuti, aratandu-se prin aceasta ca sfintenia este roada cea mai de pret a lucrarii Duhului in lume si ca Dumnezeu este pururea laudat prin sfintii Sai.

Dupa cum stim, Biserica plina a Treimii se termina in Biserica plina a sfintilor. In Sinaxarul praznicului se spune ca in aceasta zi ii sarbatorim „pe toti cei dintai si pe toti cei de mai tarziu, pe cei aratati si pe cei nearatati, pe care Duhul Sfant salasluindu-se intru ei i-a sfintit.“
In aceasta mare ceata a sfintilor sunt cuprinsi si cei „care au vietuit dupa voia lui Hristos si in India, in Egipt, in Arabia, in Mesopotamia, in Frigia, in partile de sus ale Marii Negre, cum si in tot apusul, pana chiar si in insulele Britanilor si, pe scurt graind, in Rasarit si in Apus“.

Bucurandu-ne deodata cu Dumnezeu
La aceasta sarbatoare se bucura insusi Dumnezeu vazand stralucind roadele jertfei Sale, se bucura Biserica privindu-si plinirea, sunt fe riciti toti sfintii in fata tronului ceresc si ne bucuram si noi privind la pilda vietii lor, rugandu-ne si incercand a le urma credinta, pentru a ne putea bucura si noi la sfarsitul alergarii de petrecerea impreuna cu ei.

Botezatorul, cel mai mare sfant nascut din femeie
Inte sfinti, cel mai mare dintre ei nascut din femeie, dupa cum Insusi Mantuitorul spune, un loc deosebit il ocupa Sfantul Ioan Botezatorul, care este amintit, nominal, in Evanghelia lui Matei 11,11.
„Veniti toti credinciosii sa laudam preaslavita pomenire a tuturor sfintilor cu laude si cu cantari duhovnicesti; pe Botezatorul Mantuitorului, pe Apostoli, pe Prooroci si pe Mucenici, pe ierarhi, pe invatatori si pe cuviosi, pe pustnici, pe drepti si pe adunarea sfintelor femei, cea iubitoare de Dumnezeu“, se arata in cantarile bisericesti.