Romanul care a "depasit" viteza luminii sparge Codul DaVinci

Vasile Droj, despre care Associated Press relata intr-o stire, in urma cu cateva zile, ca este cercetatorul roman care a descoperit formula prin care viteza luminii poate fi depasita, a trimis, spre publicare, ziarului nostru, comunicatul de presa in baza caruia APCOM Italia a difuzat stirea

Publicam, versiunea integrala a comunicatului de presa, in traducere, si un material intitulat Adevaratul Cod Da Vinci - Sub Cod Mona Lisa, care poate fi gasit pe site-ul Fundatiei Universologia, de la Roma

Vasile Droj s-a nascut in anul 1950 in judetul Salaj, a plecat din Romania in anul 1988 si s-a instalat la Roma

A creat Societatea italiana de universologie, si-a expus teoriile in congrese si conferinte din toata lumea, le-a prezentat politicienilor de maxim nivel (fostul presedintele italian Scalfaro), a fost invitat la televiziunea publica si la Mediaset sa vorbeasca despre viziunea sa despre lume.

(Eliza Macadan)

Una dintre preocuparile constante ale lui Vasile Droj, potrivit declaratiilor sale, a fost intelegerea operei marelui maestru al Renasterii, Leonardo Da Vinci. Pe site-ul Fundatie i Universology, al carui presedinte este, sunt publicate masuratorile geometrice pe care Droj le-a facut pe celebra pictura „Gioconda“. Folosind masuratorile, Droj le interpreteaza folosindu-se de o metoda pe care o numeste „artematica“, despre care spune ca este arta matematizata. Interesul lui Vasile Droj pentru lingvistica, demonstrat in teoria sa despre Univers, este vizibil si in analiza Giocondei. Vasile Droj a declarat pentru 'Gardianul>> ca este in curs de aparitie cartea sa „Adevaratul Cod Da Vinci - subcod Mona Lisa“ .

Vasile Droj
Este vorba despre o descoperire comparabila cu descoperirea unei galaxii, in care lumea necunoscuta si misterioasa iese la lumina datorita unei noi metode de investigatie. Este o noua disciplina numita artematica sau arta matematizata descoperita in urma cu 27 de ani. Utilizand artematica la opera lui Leonardo Da Vinci, am demonstrat ca ea este codificata. Intr-un cuvant exista un „cod Da Vinci“ pe care l-am descoperit si pe care il descriu. Dupa experienta acumulata in urma decodificarii altor opere ale lui Leonardo, mi-am concentrat toate fortele pentru a lua cu asalt cea mai ermetica dintre ele - Gioconda - Mona Lisa. Dupa 500 de ani, misterul a fost descifrat si, in comparatie cu ce se cunostea inainte, ceea ce se ascunde surasul Giocondei depaseste orice imaginatie. In acest tablou de dimensiuni relativ reduse, Leonardo a concentrat chintesenta Operei sale si in el sta adevaratul „cod Da Vinci“. Fiecare dintre operele lui Leonardo este un subcod si impreuna compun marele cod.

'Cod Da Vinci - subcod Mona Lisa>>
Plecand de la nume, totul este codificat. Mona Lisa este anagramat: Mon Lisa inseamna in franceza „Lisa mea“. Folosind principiul de citire inversa a cuvintelor, se obtine „asilam“ care inseamna azil si exil. Cu alte cuvinte, Mona Lisa sugera exilul lui Leonardo in Franta si nu intamplator Maestrul avea intotdeauna cu el micul portret al Mona Lisei. Este interesanta si varianta asilum sau azil, adica un loc rezervat, conservat si supravegheat. Pare ca tabloul indica foarte precis locul in care Leonardo, inainte de exil, a ascuns comoara sa constand in opere, lasand-o in ereditate sau mostenire celui care urma sa rezolve „ghicitoarea“ codificata in tablou. Ca sa faciliteze aflarea adevarului, el a creat un joc, un joc de cuvinte, Gioconda care vine de la „a (se) juca“, „a se misca“.

Marele joc. Locul secret
Si acum, sa ne jucam, intre azil si exil, intre inauntru si afara. Inauntrul este corpul Giocondei, iar afara este spatiul extern sau peisajul din fundal, in timp ce exilul si rama tabloului pot insemna marginea campului. Intre aceste elemente se realizeaza o simbioza perfecta, care ii permite initiatului in artematica sa ajunga la comoara, adica codul Da Vinci si, nu in ultimul rand, la comoara fizica ascunsa in acel peisaj in urma cu 500 de ani. Iata prima dintre cele mai interesante actiuni ale intelectului uman. Am luat un compas si l-am pus pe marginea exterioara dreapta a liniei orizontului din spatele capului Giocondei. In timp ce partea cealalta a compasului am pus-o pe capul Mona Lisei. Invartind compasul, ramai surprins cand constati ca el trece exact pe marginea partii stangi a fetei. Continuand operatiunea, surprinde faptul ca partea care ramane e mai lunga. Dar cine cunoaste principiile artematicii si este curajos va puncta compasul pe marginea exterioara stanga si va atinge capul, mai precis parul Giocondei. Acesta este un spatiu special creat sa induca in eroare, dar in acelasi timp este si o incurajare pentru adevaratul cautator care isi da seama ca marea perfectiune se ascunde in imperfectiune. In punctul acela se gaseste valul Mona Lisei, care ascunde si arata, in functie de pregatirea cercetatorului. Mai mult, da un indiciu ca terenul este minat sau codificat. Aceasta este prima faza in care suntem avertizati de prezenta codului Da Vinci si de prezenta unui Ochi care priveste printr-un vizor.

Urmatoarea miscare va pleca de la ochiul drept al Giocondei. Asezand compasul sau rigla pe ochi, cealalta parte se deschide pana la marginea dreapta a tabloului. Daca intoarcem acea deschizatura catre marginea opusa observam ca varful compasului atinge milimetric marginea ramei. Este impresionant, pentru ca Gioconda nu a fost aruncata intamplator in acel tablou, ci potrivit unui proiect. Acel cod este axa sistemului de proiectii viitoare. Iar Ochiul este, prin excelenta, expresia Conceptului. Daca din acelasi ochi se traseaza o linie dreapta catre unghiurile superioare drept si stang si apoi aceeasi deschizatura se prelungeste pe orizontala de la marginea dreapta a tabloului, ajunge exact in pupila ochiului stang. Este incredibil, dar aceeasi lungime inchide in ea segmentul vertical care pleaca de la marginea superioara si ajunge la unghiul dintre gat si piept. Acel punct este un nod in economia proiectiilor care compun „sistemul de codificare“. Mai apare o relatie interesanta. Linia care pleaca de la unghiul superior drept al ramei ajunsa la contactul cu linia orizontului cu capul este identica in lungime aceleiasi linii care pleaca din partea opusa. Un alt lucru surprinzator este largimea capului care este identica proiectiei sale verticale formand un patrat perfect. Acest patrat are o particularitate exceptionala: aceleasi dimensiuni ale capului Giocondei. De fapt, suprapunandu-l pe fata Mona Lisei o acopera atat in inaltime, cat si latime. Cele doua diagonale care luate de la extremitatile de jos ale patratului catre cele doua unghiuri superioare au lungimea: margine dreapta - pupila ochi stang. Parafrazand ideea deja exprimata, se poate spune ca tot spatiul de deasupra liniei orizontului ar putea fi tras in jos ca o jaluzea, acoperind perfect fata Giocondei. Nu mai putin importante sunt cele doua linii plecate din extremitatile laterale ale orizontului, tangente la capul Giocondei, ale caror proiectii impart marginea superioara a tabloului in trei parti perfect egale. Tot ce am prezentat pana acum este evident, dar se pune intrebarea cum este posibila o asemenea succesiune de raporturi si proportii. Raspunsul este unul: ele deriva dintr-un Sistem si deci sunt „raportabile“ si in ultima instanta codificabile printr-un cod.

Un alt mod pentru a compune si descompune Edificiul codificat de Da Vinci este distanta dintre ochi, mai corect cel dintre pupile. Este vizibil ca distanta intraoculara este identica celei dintre pupila ochiului stang si varful nasului sau dintre varful nasului si radacina nasului. Surprinde si faptul ca de la pupila dreapta in varful capului sunt exact doua distante intraoculare. Intamplare? Nu. Geniul lui Leonardo. Mai mult, codul Da Vinci. Un alt model utilizat de Maestru este largimea gurii care impreuna cu varful barbiei realizeaza un triunghi echilateral. Doua lungimi de gura acopera distanta dintre unghiul stang al gurii si pupila ochiului drept. Si mai interesant este faptul ca aceste distante sunt cuprinse exact de patru ori in lungimea orizontala a capului. O alta dovada evidenta, care inlatura orice dubiu in legatura cu constructia „arhitectonica“ a tabloului, este sfericitatea perfecta a capului Giocondei. Odata gasit centrul, putin deasupra genelor ochiului drept, cercul se suprapune milimetric colatei craniene a Giocondei, iar centrul cercului este situat pe verticala pupilei ochiului. Capul Giocondei contine un alt cerc interesant pe care il obtinem prelungind arcul cercului prezent pe partea superioara a fruntii Giocondei, reprezentat de o linie formata de valul femeii. Centrul acestui cerc este in apropierea varfului barbiei. Prelungind linia dintre cele doua centre, ea continua in unghiul gat-piept, foarte important in calcule. Dar impresionat este ca raza mare a cercului este exact dublul celei a calotei craniene. O dovada in plus ca tabloul Giocondei nu este artistic, ci este in special tehnic. Cel mai tehnic din cate au fost create si ca ratiunea sa de a fi este codul Da Vinci. Jocul celor doua cercuri creeaza un soi de palarie deasupra capului Giocondei.

Måinile Giocondei
Mainile Mona Lisei au si ele un rol in codificarea mesajului lui Leonardo. Daca prelungim partile drepte de la maini si de la degete, observam ca ajung in puncte strategice din campul expus. Toate proiectiile degetelor ajung intr-o proiectie de perspectiva in doua unghiuri ale unui straniu obiect geometric care se afla in prim-planul stang din fundal. Prelungind partile laterale ale acestor doua obiecte situate de o parte si de alta a Giocondei, ele ajung intr-un punct comun situat la baza ramei superioare. Se creeaza astfel un unghi sau un triunghi interesant care ar putea fi schematizarea unei piramide. In urmatoarea ipostaza creata de cealalta mana, proiectiile de la prelungirile degetelor trec printr-un punct strategic situat pe umar, pentru a continua in unghiurile laterale ale ramei.

Proiectand cele doua diagonale ale tabloului Mona Lisa, centrul de intersectie este zona alba de pe pieptul femeii. Nu se stie ce vrea sa insemne acest loc, dar cand prelungesti linia podului vizibil in peisajul din dreapta Giocondei, ramai stupefiat: linia de prelungire trece perfect prin plexul solar al femeii, chiar prin acel punct unde se intersecteaza diagonalele. Dupa aceea linia continua trecand pe un drum serpuit de pe marginea stanga a peisajului. Pare ca aceste indicii duc catre locul in care comoara lui Da Vinci a fost ascunsa.

---

Despre autor: