Este de asteptat ca politica externa a Frantei lui Sarkozy sa se plieze dupa interesele americane. Va exista o pozitie mai dura a Parisului fata de dosarul nuclear al Teheranului si de cel al Phenianului. Va exista si un sprijin francez mai solid si mai concret la reconstructia Irakului. Este de asteptat, de asemenea, ca politica franceza fata de Israel sa fie aceeasi cu pozitia Statelor Unite, ceea ce constituie un mare avantaj pentru statul evreu. Se poate spune chiar ca Bush isi imparte victoria din Franta cu Israelul, care castiga astfel un aliat de mare forta in Uniunea Europeana. Si Israelul este foarte constient de aceasta mana intinsa de providenta. Premierul israelian, Ehud Olmert, a fost printre primii care s-au grabit sa salute victoria lui Sarkozy si sa-si exprime increderea in viitorul relatiilor cu noul lider de la Paris.
Oricat de filoamerican ar fi presedintele francez, Bush nu trebuie, totusi, sa-si faca iluzii in privinta perspectivei ca Franta sa cupleze la toate fanteziile sale beligerante si sa-si trimita trupele si banii chiar oriunde i-ar solicita-o interesele americane. Sarkozy nu va risca sa afecteze relatia cu Berlinul si sa caleze motorul franco-german al Uniunii Europene, de a carui functionalitate depinde insusi statutul Frantei de mare putere a continentului. Intrevederea noului presedinte francez, chiar inainte de investirea oficiala, cu seful Executivului de la Berlin, Angela Merkel, este dovada concreta a intentiilor lui Nicolas Sarkozy de a consolida legaturile cu Germania. Iar Germania nu manifesta disponibilitatea de a-si arunca oamenii in razboaiele altora, mai ales cand acestea sunt purtate in numele cine stie carei fantasme.
Asadar, Bush poate fi considerat un castigator al alegerilor din Franta, dar cu prerogative limitate.
Aceasta este una din fetele monedei americane. Pe cealalta fata, este gravata infrangerea lui Bush in Marea Britanie, odata cu plecarea de la putere a lui Tony Blair, cel care l-a sprijinit permanent, docil si neconditionat. Gordon Brown (aproape cu certitudine, succesorul lui Tony Blair la sefia Partidului Laburist si a Cabinetului britanic) n-are de gand sa guverneze la Londra prin firul rosu cu Washingtonul, nici sa faca poteca intre 10 Downing Street si Casa Alba, nici sa-i ceara permisiunea lui George W. Bush sa stranute, atunci cand are guturai.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească
Sursa: start-up.ro
-
Răzvan Ghenu, Arggo: Ne confruntăm cu din ce în ce mai multe atacuri cibernetice
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în funcție de zodie în săptămâna 29 aprilie - 5 mai
Sursa: garbo.ro
-
Cum se înțelege Alex Velea cu băieții săi: O bag pe nevastă-mea la înaintare...
Sursa: kudika.ro
-
Pepsi a instalat panouri solare pe toate fabricile pe care le are în România
Sursa: wall-street.ro
-
Finqware și FWF vor să automatizeze operațiunile financiare ale companiilor
Sursa: futurebanking.ro