O "tabla de materii a patru decenii de supravietuire romaneasca", asa cum o numeste coordonatorul antologiei, Calin-Andrei Mihailescu, este lista de cuvinte-obiect cu care se deschide antologia. Expresie a unei planete aproape disparute, prefacuta az
O "tabla de materii a patru decenii de supravietuire romaneasca", asa cum o numeste coordonatorul antologiei, Calin-Andrei Mihailescu, este lista de cuvinte-obiect cu care se deschide antologia. Expresie a unei planete aproape disparute, prefacuta azi prin mirajul timpului si prin vraja melancoliei, prin plansul devenit intre timp ras amar si intelegator, intr-o macheta caraghioasa a unei lumi imposibile. "... ceaun din fonta, cravata de pionier, borcanele bortoase cu bomboane sticloase de toate culorile, alvita ciubuc, sirop de 50 de bani, (...) sosete trei sferturi cu pampoane, fuste din tergal, penare din lemn, hartie albastra de invelit caietele, bentita alba regulamentara, uniformele scolare cu guleras alb, portocala adusa anual de Mos Gerila, televiziunea alb negru, (...) Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin..." O lista ridicol de vie, dintr-o mie de alte liste, personale sau comune, pe care milioane de romani le-ar putea alcatui privind inapoi ca spre un timp si un spatiu suspendate.
Cufundarea intr-o lume care, desi inchisa, clasata, ne poseda inca este, in fapt, o incercare de recuperare auto-ironicaa unei parti importante din noi insine. Structurata ca un dictionar de ganduri despre comunism, antologia lui Calin-Andrei Mihailescu este compusa din texte scrise de intelectuali romani, unii ramasi in tara, altii plecati in exil, pe care coordonatorul volumului ne indeamna sa le privim ca "note de subsol personal" la o istorie situata undeva intre absurd grotesc si concretul cel mai chinuitor. Mihai Sora, Ioana Parvulescu, Calin Andrei Mihailescu, George Astalos, Sanda Golopentia, Vladimir Tismaneanu, Bogdan Ghiu, Mircea Horia Simionescu, Adriana Babeti, Doina Jela, Liviu Papadima, Sorin Antohi, Stefan Anastasiu, Ioan Grosan, Andrei Codrescu, Serban Foarta, Traian Ungureanu sunt cativa dintre semnatarii insemnarilor din acest volum. Fete infricosatoare ale vietii cotidiene din regimul comunist se dezvaluie la fiecare pagina, tonul osciland intre ironie, "haz de necaz" si gravitate amara. De la naveta cu "rata" spre locul de munca repartizat de partid la cafeaua cumparata "pe sub mana", de la inchisoarea politica la "Cantarea Romaniei", de la "soimii patriei" la coada din fata magazinelor si la cartela atotputernica, nimic nu lipseste, nimic nu e inventat.
Povestile antologiei lui Calin Andrei Mihailescu recompun cu detalii minutios creionate aventura supravietuirii in regimul comunist. "Lasate, intr-o seara geroasa, la o intersectie a soselei cu un drum lateral - soferul o apucase catre nu stiu ce sat -, am luat in considerare posibilitatea de a innopta in camp: trei tinere profesoare in floare de gheata. Telefonul: ca si cum nu ar fi fost inventat. Altadata, un sofer milos ne-a luat pe toti - eram sase in seara aceea - de la coltul navetistilor: cinci claie peste gramada in masina si un domn marunt, caruia i se spunea Nimbus, in portbagaj." (Ioana Parvulescu) Mulandu-se ironic si autoironic pe limbajul de lemn al regimului, Ioan Grosan povesteste cam in doi peri cum statea treaba cu "Sexul in comunism": "Ceea ce se poate spune despre initierea erotica in comunism este, cu certitudine, urmatorul lucru: la fel ca in toate celelalte domenii de activitate, nici aici nu erai lasat de capul tau". Blocat intre doua planse anatomice aratate la o ora de dirigentie, erotismul nu scapa nici el de "iluminarea" regimului. Totul lipsit de mister, totul la lumina, totul ordonat de partid. Intimitatea devenise o forma de disidenta politica.
Alteori, tonul este mult mai dur, mai ales cand evoca acel proces de "spalare a creierului", de ucidere a firescului, de transplantare a fiintei din natural in artificial, de incurajare a simulacrului. Cutiile de sapun goale asezate pe mileuri crosetate in vitrine in care oamenii nu aveau ce sa expuna rezuma intreaga lipsa de esenta a regimului comunist. Omul este miniaturizat, fortat sa habiteze in "cutii de chibrituri" care tin loc de case, este redus la stadiul de animal printr-o politica de infometare, oficializata prin cartela de paine si de orice. Prezent si atoateordonator, partidul era Big Brother-ul care supraveghea cutia-cusca in care experimentul se dezvolta controlat si in voie.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.