Mary Ferris, psiholog american care munceste in Romania in calitate de consultant al asociatiei umani-tare "NOROC", lucreaza de cinci ani cu copii reintegrati in familie din judetul Tulcea. Psihologul a putut sa vada din interior cum functioneaza si
Mary Ferris, psiholog american care munceste in Romania in calitate de consultant al asociatiei umani-tare "NOROC", lucreaza de cinci ani cu copii reintegrati in familie din judetul Tulcea. Psihologul a putut sa vada din interior cum functioneaza sistemul bolnav al reintegrarilor in familie si vorbeste despre abandonul scolar al "reintegreteilor" si despre traumele prin care au trecut unii copii adusi la parinti. Va prezentam mai jos fragmentar marturia ei, in exclusivitate pentru Jurnalul National. "(...) Cei mai multi copii si-ar dori sa stea mai degraba in familiile lor decat intr-o institutie. Aceasta este motivatia programului (de reintegrare - n.r.) si intentia este clara. Trebuie sa ne intrebam insa daca programul functioneaza. Dupa parerea mea, cea mai usoara cale de a verifica si cel mai bun indicator al succesului unei reintegrari a unui copil se poate vedea in progresul scolar. Aceasta este o masura obiectiva a succesului. Scolile din unele comunitati nu au fost pregatite pentru transferul imediat al copiilor dificili in clasele lor. Acesti copii reintegrati sunt deseori respinsi de cei de seama lor. Am intrebat un tanar care fusese unul dintre cei mai buni din clasa sa (in clasa a IV-a), cand locuia la Casa de baieti, de ce a abandonat scoala. Mi-a raspuns: "Ti-ar placea sa mergi la scoala cand tatal tau este betivul orasului?". O parte dintre acesti copii reintegrati, pur si simplu, au incetat sa mearga la scoala. Un motiv serios pentru abandonul scolar este lipsa de igiena si lipsa unor haine curate pe care sa le poata purta la scoala. Un copil fara pantofi nu va merge descult iarna la scoala. Cu costuri foarte mici, comunitatile ar putea procura haine second-hand pentru copiii in nevoie. Cati copii au renuntat la scoala dupa ce au fost reintegrati in familiile lor? N-ar trebui sa ne fie frica sa cautam raspunsul la aceasta problema cruciala. Nu este prea tarziu sa intervenim daca vedem ca apare o problema. Intreaga comunitate este afectata cand un numar mare de copii abandoneaza scoala. Cand copiii renunta la scoala la o varsta frageda ce se intampla cu ei? Cum isi petrec timpul liber? Bunul-simt ne arata ca sunt mai vulnerabili sau ca devin alcoolici ei insisi. Comunitatile pot dezvolta modele alternative de educatie, ca sa reabiliteze copiii in aceste situatii. Tulcea a dezvoltat un asemenea program, numit "invatamant fara frecventa", la Scoala "M. Sadoveanu". Acesta ar trebui extins si in alte orase. SE POATE. "Acest proces de reintegrare dureaza, si copiii trebuie monitorizati si ingrijiti. Cunosc situatii unde comunitatile au primit cu bratele deschise acesti copii si au lucrat cu ei foarte bine. Multe comunitati isi dezvolta sisteme bune de raportare a problemelor. Este o comunitate in care noi am lucrat, unde se iau masuri cum apare o problema. Am fost contactati sa ajutam un tanar care plecase din sistemul de protectie a copilului spre reintegrare familiala si care a avut probleme cu legea. Crezand ca a comis ceva ingrozitor, ne-am informat si noi. S-a dovedit ca a avut o cearta, cand era baut, cu un tanar, pe care l-a lovit. Politia si instanta din comunitate au actionat si au recomandat consiliere si ancheta sociala. In multe alte comunitati, acest incident ar fi fost ignorat. In acest caz, pentru ca Politia si judecatorul au luat in serios aceasta situatie si nu au pedepsit tanarul, ci l-au ajutat, rezultatele au fost pozitive. Aceasta comunitate i-a gasit alta locuinta si i-a cautat si un loc de munca. Aceste doua cazuri arata ca scolile locale, politia, asistentii sociali si cetatenii simpli sunt un factor important in reintegrarea in familie. Fiecare cetatean este chemat sa incerce sa ajute acest proces." FAMILII INEXISTENTE. "In graba de a realiza reintegrarea, unii copii au fost readusi cu buna stiinta in familii disfunctionale si abuzive. Ce poate face comunitatea cand copiii sunt lasati fara a avea un adult responsabil in viata lor, sau cand exista abuzuri fizice, mentale sau sexuale. Legea este clara: interesul copiilor trebuie sa primeze. Legea arata ca oricine din comunitate poate sa sesizeze Directia Pentru Protectia Copilului si trebuie sa aiba loc o ancheta sociala. Oricum, sesizari si dovezi ale abuzurilor in familie sunt uneori ignorate si copiii sunt lasati sa sufere. Natural, copiii aflati in aceste situatii de abuz ajung in strada si devin o problema si mai mare. Negarea realitatii nu va modifica aceasta problema serioasa. Fiecare comunitate trebuie sa dezvolte un sistem de raportare a acestor copii si sa ceara sa se ia masuri. Fiecare cetatean are datoria sa raporteze cazurile in care copiii sunt abuzati. ACASA E DE GROAZA. Copiii se intorc adesea in locuinte insalubre, intr-un mediu familial neprietenos
Despre autor:
