Cat de grav putem viola Constitutia? (III)

In cazul din urma se insista asupra imprejurarii ca incalcarile nu ar fi fost suficient de grave. Spre cinstea sa, presedintele Basescu a afirmat rituos ca orice incalcare a Constitutiei este deopotriva de grava. Demisia ar fi urmarea logica - si onoranta - a acestei declaratii. Evident, cu exceptia cazului ca, sfidand Constitutia, presedintele doreste de fapt sa o inlature, folosindu-si pozitia spre a da o lovitura de stat.
Presedintele a refuzat sa semneze decretul de incetare a suspendarii din functie a fostului ministru al Apararii dupa ce justitia a constatat ca acesta nu comisese faptele penale denuntate de catre chiar consilierii prezidentiali. Impiedicat sa isi exercite functia, ministrul a fost obligat sa demisioneze.
Cu sustinerea presedintelui sau, in orice caz, fara a fi dezavuat de acesta, consilierul prezidential Stolojan a intretinut o lunga campanie impotriva PNL, provocand sciziunea principalului partid de guvernamant. Guvernul a pierdut, astfel, majoritatea parlamentara, ceea ce inevitabil a indus instabilitate politica.
Presedintele a creat un conflict constitutional refuzand sa constate demisia ministrului de Externe si sa il numeasca pe succesorul acestuia desemnat de premier. In consecinta, la primul Consiliu European de dupa intrarea sa in UE, Romania a fost reprezentata de un ministru aflat in situatia unui uzurpator de demnitati publice cu care nimeni nu a discutat.
Presedintele a incercat sa dea o adevarata lovitura de stat adoptand un act normativ privind crearea unei Comunitati de informatii subordonate lui, sustrase controlului parlamentar, utilizand instrumente care incalcau drepturile omului si avand competente atat de largi incat devenea un adevarat Guvern paralel. Daca opozitia democrata a reusit sa zadarniceasca planul intr-o anumita masura, ea nu a avut insa cum sa il convinga pe seful statului sa isi indeplineasca obligatia de a trimite Parlamentului spre aprobare strategia de securitate nationala. Romania a ramas astfel fara o politica de securitate coerenta pana cand declansarea procedurii de suspendare l-a determinat pe presedinte sa isi schimbe atitudinea.
Presedintele a folosit abuziv dreptul sau de a gratia spre a se amesteca in domeniul justitiei. Sub cuvant ca gratiaza, el a corectat hotararile judecatoresti erijandu-se intr-o nelegitima instanta politica de recurs extraordinar. Asa a fost alimentata neincrederea interna si externa in justitia romana.
Lista este mult mai lunga. Chiar daca nici un act separat nu ar fi grav, impreuna au dus la scaderea ratingului de tara al Romaniei. Unii vor zice ca presedintele nu este singurul vinovat. Poate! Potrivit Constitutiei, dintre toti cei implicati, presedintele era, insa, singurul responsabil pentru evitarea conflictelor mentionate. In loc sa le evite le-a adancit. Adica nu si-a indeplinit rolul. Ce poate fi mai grav? Doar o lovitura de stat reusita. Cine violeaza putin Constitutia azi o va omori maine! Ne-o dorim?!

---

Despre autor: