Interventia ratata

Era de asteptat ca presedintele Basescu sa aiba o interventie publica foarte dura la adresa noului Guvern. Insa de data asta au lipsit biletele sau alte dezvaluiri senzationale din "maruntaiele" puterii. A preferat sa preia modelul lui Tariceanu, al unei adresari directe catre populatie. La fel ca si premierul, nu a reusit sa fie convingator. Tariceanu a incercat sa ne convinga ca o guvernare cu un sprijin parlamentar si mai firav decat pana acum va duce la o prestatie mai eficienta si mai buna. Pe scurt, praf in ochi. La randul sau, Basescu nu a reusit sa traseze in mintea romanilor o delimitare clara intre Romania "baietilor destepti" si Romania celor cinstiti si lipsiti de sansa. Cu mici retusuri, un acelasi gen de discurs ar fi putut sa-l foloseasca si Tariceanu invocand existenta unor "baieti destepti" oplositi pe langa Cotroceni. De altfel, argumentul a fost utilizat imediat de catre vicepresedintele PNL, Crin Antonescu. De fapt, marea pierdere din circul mediatic din ultimi doi ani este ca limitele dintre buni si rai devin imprecise pe masura ce atitudinea combatantilor devine mai transanta. Este o situatie paradoxala: desi taberele sunt bine conturate, excesiv de bine chiar, perceptia publica devine din ce in ce mai confuza. O comparatie a sondajelor de astazi cu rezultatele alegerilor din 2004 este relevanta in acest sens. In campania electorala, "ai lor" si "ai nostri" au divizat clar electoratul, in timp ce PRM, partidul antisistem, nu a contat practic in aceasta batalie. Tocmai pentru ca romanii au crezut atunci ca sistemul poate fi reformat din interior, prin alegeri democratice. La doi ani de la schimbarea puterii, aceasta iluzie s-a spulberat. Criza constitutionala si calomniile in cascada au facut ca o parte din electorat sa-si intoarca privirile spre contestatarii furibunzi ai modului in care este organizata osatura sistemului politic. De data asta, cel avantajat este PNG, partid care practic functioneaza pe stadion. Cum criza se poate prelungi pot aparea si alte efecte perverse.
Exasperarea a atinse limite atat de mari, incat ar trebui sa speram ca unul din oponenti sa se prabuseasca de tot si sa nu se mai ridice. Cel putin asa s-ar termina totul, dar am ramane prizonierii taberei castigatoare care ar profita de victorie pentru a incerca sa-si eternizeze predominanta. Nu ar fi prima data cand s-ar intampla acest lucru. Esecul colosal al CDR in 2000, a lasat practic PSD in postura de a nu mai avea de-a face cu opozitie. Iar Adrian Nastase a facut tot ce i-a stat in putere pentru a se asigura ca PSD, sau mai degraba el nu va mai pierde puterea. A fost cat pe ce sa reuseasca. Sa nu ne facem iluzii ca, daca Tariceanu il va rapune pe cel pe care-l acuza de tendinte dictatoriale, va rezista tentatiei puterii nelimitate. La urma urmelor, nici Adrian Nastase nu era in 2000 chiar asa grozav la vedere incat sa banuim ce va face in anii urmatori pentru a-si consolida puterea.

---

Despre autor: