Vlahii din Timoc refuza sa renunte la graiul romanesc

Autoritatile sarbe refuza sa-i recunoasca pe cei 400.000 de timoceni ca minoritate romana, desi vorbesc romaneste. Despre cum invata copiii limba romana „la coliba“ si despre lupta tinerilor pentru identitate, intr-un reportaj din Valea Timocului.

Mihai Eminescu a lansat in ziarul „Timpul“, din 1 decembrie 1876, o directie a politicii romanesti pentru romanii din afara granitelor. „Mi se pare ca pentru tara noastra a sosit vremea de a se ocupa in mod radical de soarta romanilor din dreapta Dunarii“, atragea Eminescu atentia. Dupa mai bine de 130 de ani, semnalul dat de Eminescu a ramas fara ecou. Romanii din nord-estul Serbiei, vlahii - cum ii numesc autoritatile, inca mai spera ca autoritatile de la Bucuresti isi vor intoarce fata catre ei.

Valea Timocului, cu cele peste 150 de sate romanesti, te intampina tacuta. Multi dintre timoceni nu stiu cine sunt, de unde vin, dar isi spun „rumani“ si vorbesc o romana care pastreaza fondul arhaic al limbii romane. Limba nu au in vatat-o in scoala, pentru ca de aproape doua sute de ani invata la scoala sarbeasca. Copiii invata romaneste acasa, „la coliba“ cum spun ei, de la parinti si batrani. De aceea, nu stiu sa scrie si sa citeasca in romana. Ziarele si cartile le descifreaza cu greu. De invatat, invata repede daca sunt ajutati. Un tanar care a participat la cursuri de limba romana in Arad povesteste ca a invatat sa scrie si sa citeasca intr-o luna. Dragan Demici este uimit sa afle ca „graiul“ lui este la fel cu al romanilor din Banat. Nu a fost niciodata in Romania. Dupa zona in care traiesc, timocenii se impart in campeni si ungureni. Baba Stana de la Metovnita povesteste ca la scoala le era interzis sa vorbeasca in romaneste, iar cel care trecea peste interdictie era pedepsit sa stea in genunchi pe boabe de porumb.
Exista si vlahi care spun ca ei nu au nici o legatura cu Romania. De multe ori, sarbii se folosesc de ei, incercand sa acrediteze ideea ca „vlahii“ sunt o minoritate necunoscuta, ciudata, care vorbeste „limba vlaha“. Dar termenul de vlah este larg raspandit in spatiul balcanic unde traiesc comunitati de origine traco-romana. Vlahi sunt numiti si aromanii din Macedonia, Albania sau Grecia.

Sårbii i-au obligat sa isi schimbe numele
De la 1833, cand sarbii au ocupat Timocul, autoritatile au dus o politica continua de deznationalizare. Nicolae a devenit Nicolaevici, Floarea a devenit Tveta, Lisandru a devenit Alexandrovici si lista celor carora li s-au furat numele poate continua. Parintele roman Boian, de la Malainita, povesteste cum baba Gherghina, care a murit anul trecut, a fost trecuta in certificatul de deces Georgia.
Un roman de la Malainita isi aminteste de soarta grea pe care au avut-o timocenii in vremea fostului presedinte Slobodan Milosevici. „A fost un caine, chiar daca muma lui era vlaha“, spune el. In fosta Iugoslavie, zona locuita de romani a fost treptat redusa prin facilitarea stabilirii sarbilor chiar in inima acestor comunitati. Un sat romanesc izolat se gaseste chiar la 15 kilometri de Belgrad. In orasul Bor, sat romanesc la origini, o familie sarbeasca primea cu usurinta o locuinta si salarii foarte mari. Locuitori ai satelor, romanii nu au fost atrasi sa se stabileasca in zonele industriale. Borul este inconjurat de 11 sate curat romanesti. Cu toate ca sunt supusi la presiuni din partea autoritatilor locale, organizatiile romanesti lupta in prezent pentru a obtine drepturile elementare care permit pastrarea identitatii etnice. Guvernul de la Belgrad refuza in continuare sa-i recunoasca ca minoritate romana.
Predrag Balasevic, unul dintre timocenii care au studiat in Romania, in prezent presedinte al Partidului Democrat al Romanilor din Serbia, este dezamagit de comportamentul autoritatilor romane. „Am fost in Voievodina si am vazut cat de bine este organizata minoritatea maghiara. Ei au scoli si biserici in limba lor, au teatre si ziare, pentru ca Budapesta ii sprijina puternic, mai ales financiar. Pe noi, Bucurestiul nu ne ajuta, se tem sa nu cumva sa strice „bunele relatii pe care Serbia le are cu Bucurestiul“, spune el. Chiar daca a aderat la UE, Romania nu a stiut sa foloseasca cadrul legislativ european pentru protejarea comunitatilor romanesti din afara granitelor, care de sute de ani asteapta sa fie sprijinite in lupta pentru apararea identitatii. Legea pentru Romanii de Pretutindeni zace de cativa ani in stadiu de proiect, pentru ca neintelegerile din clasa poltica sunt mai presus de orice interes national.
Spre deosebire de alte minoritati din Serbia, romanii s-au comportat in mod pasnic. „Noi am tacut.
S-au invatat sa stam tot timpul cu capul plecat“, ofteaza o batrana din satul Metovnita.

Constiinta nationala se bazeaza pe carturari
Multi dintre romanii timoceni nu au constiinta legaturii cu Romania. Nu au facut scoala si nu stiu care le sunt originile decat din informatiile primite din batrani. Exista insa o puternica constiinta etnica, a comunitatii, si certitudinea diferentierii de sarbi.

---

Despre autor: