La pomul neudat

Nu mai redau restul dialogului, cu toate ca a fost mai interesant decat "Surprize, surprize". Gasca se intorsese de la marea intrunire din Herastrau, unde, de ziua Tratatului de la Roma, urma sa fie plantat un pom. Pomul Europei. In lumea cateilor, este echivalentul concertului Rolling Stones: o data in viata, si atunci prea tarziu. Am aflat cu aceasta ocazie ca evenimentul asteptat cu vezica plina de vagabonzii comunitari, altfel ignorat complet de colegii lor bipezi, a fost amanat din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile. Le-am spus bancul cu razboiul dintre Luxemburg si Albania, care s-a desfasurat in sala. N-au apreciat.
A fost prima sarbatoare europeana la care eram si noi participanti de drept, si nici atunci n-a tinut vremea cu noi. Nici macar Vanghelie n-a reusit sa aprinda gratarul. Si eu care ma gandeam ca o sa fie plin de candidati la europarlamentare care sa pledeze cu chifla intr-o mana si tifla in cealalta pentru propriul proiect al Constitutiei comunitare. De exemplu Gigi Becali, primul pe lista partidului sau. Nici nu a fost prea clar cine trebuia sa organizeze evenimentul. Cine trebuia sa tina pomul si cine cazmaua, PD sau PNL. Si de care capat. Mioara Mantale, reprezentantul Guvernului Tariceanu din partea PD, altfel cea mai sexy femeie in cizme de cauciuc care s-a plimbat cu Basescu pe aleile din Cismigiu, a amanat evenimentul spre disperarea latratorilor devotati.
Sta tara-n ploaie, neguvernata, pentru ca PD se fereste sa mai conduca in subordinea lui Tariceanu, iar PNL nu mai vrea sa munceasca pentru PD, ca nu care cumva sa nu se impauneze ailalti cu succesele lor epocale. Ca se intampla la nivel de reprezentare, hai ca mai este cum mai este. Ca au ciocnit Basescu si Tariceanu cupa aderarii unul cu spatele la altul, ca incruciseaza degetele pe la spate de cate ori dau noroc, mai treaca-mearga. Ca Tariceanu are accese de autoritate extrema, incat a ajuns sa-si dea singur ordine ca de la premier la ministru de Externe, n-o fi foc. Ceea ce ingrijoreaza este paralizia la nivel institutional, in directii, prefecturi, agentii. De aceste inundatii, de exemplu, cine raspunde? Conform algoritmului politic, unde are un partid ministerul, are celalat directiile. Unde-i pedistu' director, este penelist adjunctul. Plastic, administratia este un pulover crosetat "unul pe fata unul pe dos". (Mai este si cate un fir verde, udemerist, dar sa spunem ca nu strici mare lucru din sandrama daca tragi de el). Evident, toata aceasta suflare, vreo treizeci de mii de posturi administrative care se impart numai pe criterii politice, (fie spus, nici un partid, daca ar castiga singur alegerile, nu ar putea ocupa toate scaunele nici cu veri si nepoti, da'pai cu membri) sta acum si urzeste planuri diabolice prin carciumile din apropierea prefecturilor. Se muta de la masa la masa, se fac ca nu se vad, susotesc in conspirativ, sasaie precauti de cate ori intra vreun betiv intrus. "Iesim, intram, ramanem, ne caram?"
Pana si Geoana si-a luat amploare. Nici galben, nici maro, are ceva de pechinez, da' tine coada-n vant, a fost tot timpul mofturos, dar a devenit insuportabil de cand s-a intors de la ecarisaj cu o bulina galbena in ureche, si el, nerecunoscatorul, a dat sa ma latre cand l-am intrebat: "E, cum e cutu in Europa?"

---

Despre autor: