Constructorii dau "gauri" in viitoarele autostrazi

Ministerul Transporturilor a anuntat recent un amplu program investitional ce prevede constructia pana in anul 2013 a 1.700 de kilometri de autostrazi. Un proiect ambitios, dar in primul rand necesar deoarece actuala infrastructura provoaca pagube imense transportatorilor si, mai mult decat atat, Romania a inceput sa piarda din fluxul international de transport marfa. Desi proiectul ministerial este pus sub semnul intrebarii, totusi el s-ar putea arata viabil cel putin din punctul de vedere al constructiei financiare. O problema apare la orizont. Intreg planul este fisurat de severa criza de personal calificat din constructii. Antreprenorii cauta, in prezent, solutii pentru a atrage pe aceasta piata peste 170.000 de constructori. Se previzioneaza ca anul acesta, la nivelul proiectelor investitionale existente si puse in practica, minimum de personal ar fi de circa 500.000 de persoane, iar in prezent mai lucreaza doar in jur de 330.000. O sarcina dificila pentru constructori, pentru angajatori in special. La o analiza la rece a fenomenului, scenariul nu este unul prea in roz.

Suporta constructiile socul salarial?

La prima vedere exista sanse teoretice de a readuce acasa muncitorii calificati aflati pe santierele din strainatate. Bazinul de acolo este mai mare cu 170.000 de muncitori romani. Statistica neoficiala indica un efectiv de peste 600.000 de romani. Teoretic, se poate. Se pune, insa, problema salariala. Si aici avem o problema, greu de rezolvat intr-o perioada medie de timp chiar daca membrii Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii sunt dispusi sa faca eforturi financiare anuntand un nivel minim de salarizare de 900 lei net la orizontul anului viitor, iar Ministerul Transporturilor ia in calcul acordarea de la buget a unor prime pentru muncitorii care se intorc in tara. Sa pornim analiza de la situatia existenta. Conform datelor din piata, salariul mediu brut in constructii era la finele lui 2006 de 976 de lei fata de 828 de lei in anul anterior. Pe clasificari, un muncitor necalificat este incadrat cu minimum pe tara 440 de lei, muncitorii calificati intr-o singura meserie primesc 600 de lei, inginerii constructori incaseaza 750 de lei, iar inginerii cu functie de conducere aproximativ 1.500 de lei. Nu am luat in calcul eventualele prime sau bonusuri. Oricum, ele nu influenteaza decisiv rezultatul. Comparatia cu piata salariilor din UE este relevanta si ne vom raporta strict la cat castiga un muncitor roman in constructii plecat, acoperit de un contract valabil. In Germania salariul negociat este de 1.500 de euro, in Franta, contract de un an cu un salariu de 1.200 de euro, suma similara cu cea din Italia. Mai mult, exista mare cerere pentru constructorii romani. Redau textul unui anunt publicitar: "Cautam fierar betonist, dulgher, electrician, zidar, zugrav, vopsitor, tamplar. Salariu 1.250-1.600 de euro. Concediu, 24 de zile, platit. Sarbatori legale, 9 zile, platite. Cazare si masa asigurate".

Greul cade pe angajator

Am dat aceste niveluri de salarizare pentru a se putea observa ca in ciuda eforturilor considerabile ale constructorilor de a forta un salariu mediu net de 500 de euro si a intentiei guvernamentale de a suporta de la buget prime pentru muncitorii romani care se intorc in tara, oferta romaneasca se afla tot la jumatate fata de cea din UE. La acest nivel pot fi atrasi eventual cei circa 100.000 de muncitori cuantificati ca ar lucra in prezent la negru si muncitorii din Ucraina sau Moldova, unde salariile depasesc cu putin nivelul de 100 de euro. Bine ca se poate rezolva si asa situatia, cu mentiunea ca muncitorii din zonele mentionate au nevoie de o perioada de acomodare cu tehnologia din tara si necesita cheltuieli suplimentare pentru cazare si masa.
In acest caz, tot greul cade pe angajator si este greu de crezut cate firme, nu ma refer la cele foarte mari, vor reusi sa supravietuiasca la asemenea costuri. Daca ne luam dupa statistica oficiala, din stocul total al populatiei care lucreaza in constructii, 462.600 de persoane, 360.400 sunt salariati, restul de 102.200 sunt patroni sau muncitori pe cont propriu. De aici rezulta o plaja mare de mici firme. Or, in aceste conditii, la un salariu net de 900 de lei angajatorul trebuie sa treaca in acte un salariu brut de 1.686,960 lei, ceea ce se traduce printr-o crestere a contributiilor care trebuie platite statului. Inmultiti aceasta suma la 170.000 de muncitori care trebuie angajati si pe care i-am luat in calcul la salariul minim prognozat si obtineti efortul financiar care trebuie facut de angajatori. O dublare brusca a salariilor se va regasi automat in cresterea preturilor constructiilor. Faptul ca forta de munca are o pondere de 10 procente in calcularea devizului final nu ar reprezenta, la prima vedere, o tragedie, insemnand ca pretul final va creste cu doar 10 la suta. Teoretic, caci, practic, sa nu uitam puterea de contaminare a cresterilor salariale dintr-o ramura catre cele conexe. Industria materialelor de constructii este prima lovita de soc. Iata ca datele problemei se schimba intrucat pretul materialelor determina 60 la suta din pretul constructiei. De la materiale, efectul cresterii salariale este indus asupra materiei prime si al transporturilor, sector care si el se confrunta cu o criza de personal. Iar cercul vicios se inchide.

Formarea profesionala, veriga lipsa

O sansa ar mai fi cei care in prezent se afla in diferite stadii de pregatire profesionala. Per total, numeric si numai numeric, la acest capitol stam bine. Daca in anul 2000 aveam 3.821.000 de persoane in pregatire profesionala, in prezent numarul acestora este de 4.903.500. Insa si aici avem probleme mari de tot si ne intoarcem de unde am inceput, adica de la efectele inexistentei unui plan bazat pe politici coerente de reconversie si formare profesionala. Iata si demonstratia. Se observa o crestere a numarului persoanelor in calificare in regiunile defavorizate generatoare de muncitori in domenii fara perspectiva, cum ar fi cel al lohn-ului. De exemplu, in Regiunea Nord-Est numarul celor aflati in calificare a crescut de la 609.800 in 2000 la 982.900 in 2006. Aceasta crestere a fost constanta in toti acesti 6 ani, 629.400 in 2001, 731.900 in 2002, 791.800 in 2003, ajungand la 955.600 in 2005. O crestere doar cantitativa, dar fara substanta, deoarece, asa cum mentionam, ei se pregatesc in meserii specifice zonei cum ar fi industria textila sau comertul. In acelasi timp, in zonele cu puternica dinamica de dezvoltare se observa cresteri nesemnificative si chiar diminuari. In Bucuresti, scaderea personalului in pregatire profesionala este de peste 200.000. O crestere modesta de doar 24.000 de persoane aflate in stagii de calificare se inregistreaza in Regiunea Vest, si ea aflata in avant de dezvoltare.
Sunt lucruri care trebuie sa dea de gandit. Si iata ca pentru proasta gestionare a resurselor de munca cei mai afectati sunt constructorii si transportatorii, angajatorii fiind nevoiti sa scoata "din pamant, din piatra seaca" peste 170.000 de muncitori calificati. Este o problema grava care nu poate fi rezolvata doar prin intentii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe