V-ati imaginat devenind saraci?

Nu stiu cata lume isi pune aceasta intrebare. Nu stiu cati din clasa medie si, mai ales, dintre cei cu venituri superioare. Si, mai ales, sunt curios sa aud o definitie statistica pentru ce inseamna sa fii sarac in Romania. Pentru ca, in plan european, cine este sub media produsului intern brut pe cap de locuitor, este sarac.
Am citit recent o statistica din Statele Unite. Care spune ca 37 de milioane de americani sunt saraci. Din populatia totala de 298 de milioane, asta inseamna o rata a saraciei de 12,3 la suta. Dar ce inseamna in Statele Unite sa fii sarac? Biroul statistic american defineste saracia ca fiind veniturile mai mici de 13.500 de dolari pentru un cuplu. Si de aici va propun sa facem o comparatie cu romanul mediu. Statistica spune ca venitul mediu net al unui roman in decembrie 2006 era de 1.099 de lei. Adica 428 de dolari lunar, sau, pe medie, pentru un cuplu activ, 856 de dolari lunar. Adica 10.272 de dolari anual, pentru un cuplu salarizat mediu. Nu e prea departe de cifra de saracie a americanilor. Mediu vorbind, suntem saraci.
Asta comparand cu americanii. Ne putem compara si cu europenii. Saptamana trecuta, Eurostat - institutia oficiala de statistica a Uniunii europene - a facut publica o statistica privind produsul intern brut pe cap de locuitor, exprimat in termenii standardului puterii de cumparare, in 286 de regiuni ale Uniunii. In primele 15 din coada, se afla 7 din cele 8 regiuni in care este impartita si Romania. Cea mai saraca regiune din Uniune este regiunea Nord-Est din Romania, care, din punct de vedere al PIB-ului/cap de locuitor prezentat ca standard al puterii de cumparare, reprezinta doar 24% din media Uniunii Europene de 27 de state, potrivit datelor finale din anul 2004.
Standardul puterii de cumparare este o moneda artificiala, care tine cont de diferentele de nivel in preturile nationale. Acest indicator permite comparatii reprezentative ale indicatorilor economici din diferite state. Potrivit si standardelor europene, suntem saraci. Foarte saraci.
Si totusi, constientizam acest lucru? Poate ca da, poate ca nu. Cert este ca, pentru a compensa lipsa de bani, apelam la un alt instrument. Creditul. Potrivit datelor Bancii Nationale, soldul creditelor populatiei, in lei si contravaloarea valutei in lei, era de aproximativ 15 miliarde de dolari. Iar daca privim ritmul cresterii, vom vedea ca, in ultimul an, creditele in lei pentru populatie aproape s-au dublat, iar cele in valuta s-au majorat cu 3 sferturi. Apetitul este imens.
Asa ca, desi, mediu vorbind, suntem saraci, aparentele sunt altele. In vara anului trecut, scriam in Curierul National articolul "Oficial, ne merge bine". Datele de la finalul anului trecut arata fix acest lucru. Numai ca, saptamana aceasta, guvernatorul Bancii Nationale a venit cu o alta sintagma, zic eu, mai puternica. Si anume: "Aparent, ne merge bine". De ce aparent? Tocmai pentru ca aparenta bunastare este creata pe datorie. Si aici nu e vorba numai de populatie, dar si de institutiile statului. Tot datele BNR arata ca datoria externa pe termen scurt a crescut ingrijorator de mult. Sigur, e bine ca are cine sa te imprumute, dar, ne-am imaginat vreodata devenind saraci? Ne-am imaginat vreodata ca se poate intampla ceva cu veniturile actuale si cu inclinatia spre creditare a bancilor comerciale sau cu gradul de indatorare, si nu vom mai avea cu ce sa platim aceste facturi?
Nu sunt impotriva indatorarii. Sunt insa pentru indatorarea rationala. Si fiecare trebuie sa isi stabileasca o astfel de limita. Pentru ca populatia nu are parghiile pe care le au institutiile statului roman.
V-ati intrebat vreodata cine sustine economia? De unde intra atatia bani in tara noastra? Raspunsul oficial va spune ca vin investitii straine. Si este adevarat. Dar chiar atat de multe? Statisticile arata ca, in anul 2006, investitiile straine au fost de 9,1 miliarde de euro, din care 2 treimi (adica 6 miliarde) au reprezentat participatii la capital si profit reinvestit, iar o treime (adica 3 miliarde), creditele dintre investitorul strain si firmele pe care le-au deschis in Romania. Adica, tot imprumuturi, care vor fi rambursate, si intoarse in tara-mama, in plus, cu dobanda. Asa ca ma concentrez pe cele 2 treimi - sau 6 miliarde de euro. Din banii astia, 2,25 miliarde sunt banii aferenti "cainelui care a latrat o singura data" - respectiv, privatizarea BCR, irepetabila. Asa ca, din cele 2 treimi, mai raman 3,8 miliarde de euro. Prognozele arata ca, in 2007, investitiile straine vor scadea de la 9,1 la 7,6 miliarde de euro - un minus de 1,5 miliarde, asa ca prognoza arata ca apetitul pentru investitii se va reduce.
Or, in conditiile in care cifra de investitii straine venite in Romania pentru a ramane poate fi redusa la 3,8 miliarde de euro, cine este cel mai mare investitor strain?
Raspunsul este simplu: romanii. Romanii plecati in strainatate au trimis acasa, oficial, aproape 5 miliarde de euro. Sunt bani multi, care ii ajuta pe romanii de acasa, saraci, sa traiasca mai bine. Si daca la un moment dat romanii plecati nu vor mai trimite atat de multi bani acasa? Daca se vor decide sa isi consume plusul de venit in noua tara de rezidenta? Cu ce se va mai completa minusul de venit al romanilor de acasa? Cu datorii suplimentare? Poate. Asta daca se mai poate, pentru ca gradul de indatorare s-a ridicat semnificativ.
Mai vreau sa fac aici o singura remarca. O premiera. Un fel de impozit aplicat de statul roman, inclusiv pe banii care sunt produsi de romani in alte state. Care este acesta? Cursul de schimb. Prin aprecierea semnificativa a leului din 2006, cu 8,7 la suta fata de euro, banca centrala a fost ajutata, nesperat, sa lupte cu inflatia. Pretul? Un alt fel de impozit. Cele 5 miliarde de euro trimise de romani au fost diminuate, prin valoarea cursului. 400 de milioane de euro, reprezentand diferenta de curs valutar, s-au pierdut pe drum, din cauza ca leul a devenit prea tare. Astfel ca, prin cursul de schimb, din saraci, am devenit si mai saraci.
Si revin. Ne-am imaginat vreodata devenind saraci? Sunt curios care este proportia de raspuns la aceasta intrebare. Pentru ca sondajul american pe care il citeam spune ca 61 la suta dintre locuitorii Statelor Unite s-au pus in aceasta postura.
Mi-e teama ca, la noi, proportia este semnificativ mai mare. Si atunci, unde se duce plusul de crestere economica? Mi-e teama ca la cateva procente, care sunt mai putine decat degetele de la o mana.

---

Despre autor: