19 Februarie 2007
In data de 26 iunie 2006, scriam, in Curierul National, editorialul cu numele "Presedintele Social-Democrat". "Nu este vorba despre Mircea Geoana - presedintele Partidului Social-Democrat, ci chiar despre presedintele tarii - Traian Basescu, care, pe
In data de 26 iunie 2006, scriam, in Curierul National, editorialul cu numele "Presedintele Social-Democrat". "Nu este vorba despre Mircea Geoana - presedintele Partidului Social-Democrat, ci chiar despre presedintele tarii - Traian Basescu, care, pe zi ce trece, isi schimba discursul, si se transforma intr-un social-democrat convins. Din pacate, doar ca discurs, probabil, pentru ca prinde mai bine, dupa ce discursul liberalo-democrat a fost pus in practica si a esuat, iar cel nationalist nu a dat roade. Asa ca presedintele incepe sa abordeze teme precum saracia, dezvoltarea durabila, sistemul de sanatate in cel mai pur stil PSD".
Viata a dat dreptate observatiei pe care o faceam in urma cu mai bine de jumatate de an. Specialisti economici de notorietate, precum fostii ministri de Finante Mihai Tanasescu si Daniel Daianu, au subliniat, saptamana care s-a incheiat, tocmai faptul ca pe zi ce trece discursul lui Traian Basescu se apropie tot mai mult de cel social-democrat. Constatarile domniilor lor au fost facute pe marginea celui mai recent discurs al presedintelui Romaniei, prilejuit de raportul SAR.
Acolo, Traian Basescu a prezentat riscurile societatii romanesti. Ceea ce nu imi este foarte clar este faptul daca acest <> a fost redactat cu fapte din ograda proprie, cu elemente pe care presedintele Romaniei le blameaza sau este de acord cu ele.
In discursul de la SAR, presedintele a facut urmatoarea afirmatie: <>. Este pro sau contra acestei viziuni presedintele Romaniei?
Vreau sa cred ca este contra privilegiilor rezultate in urma invartelilor din cercurile politice. Insa, la numai cateva ore dupa discurs, apare un element care ar putea lasa senzatia ca a existat un moment, dupa alegeri, cand presedintele a fost PRO.
Biletelul numarul 3. Sensibilizat de un document care a ajuns la domnia sa, presedintele a pus o rezolutie, pentru ca Ministerul Transporturilor sa rezolve, pe cale legala, ceea ce avea sa prefigureze un litigiu comercial. Si s-a rezolvat. Firma respectiva si-a primit banii, nu stim daca in urma rezolutiei presedintelului, dar, cu siguranta, cronologic, dupa ce Traian Basescu a trimis rezolutia. A durat numai 3 luni, pentru ca factura, in valoare de peste 3 milioane de euro, sa fie achitata.
De ce nu a trimis presedintele memoriul la Departamentul Probleme Cetatenesti ? Sau, de ce nu a scris o rezolutie de genul <>? De ce a creat precedentul ca un litigiu comercial sa nu fie rezolvat fie amiabil, intre parti, fie pe calea Justitiei? Asta, numai presedintele o stie.
Dar am senzatia ca rezolutia presedintelui atesta continuitatea principiului: "Ai pe cineva?". In urma cu mai bine de 30 de ani, Toma Caragiu, intr-unul dintre celebrele sale monologuri umoristice, lansa aceasta intrebare. <>. Mai este inca valabil acest principiu? Din pacate, da. In locul parghiilor societatii capitaliste, se aplica cel al privilegiilor, pe care presedintele il condamna. Dar, pe alocuri, il si aplica. Ai pe cineva la Presedintie ca sa ajunga memoriul la cel mai inalt om in stat? Daca da, hopa sus. Daca n-ai pe cineva, hopa prin concurs. Sau, prin Justitie. Si stai, si astepti.
Acum, ce ar trebui sa faca oamenii de afaceri care au de primit bani de la statul roman? Ce ar trebui sa faca sutele de mii de deposedati de averi de catre regimul comunist, care asteapta ca facatura mincinoasa <> sa le faca dreptate? Ce ar trebui sa faca familiile date afara din proprietatile restituite? Pai, ar trebui sa se duca la presedinte. Sa caute programul domniei sale pe agentiile de presa, si hopa cu memoriul. Si, in caz ca nu primesc aceeasi rezolutie precum firma din Urziceni, sa astepte aceeasi rezolvare. Iar in caz ca nu, sa sublinieze ca in Romania se aplica duble standarde. De ce este mai indreptatit omul de afaceri din Urziceni sa primeasca banii, cand persoanele ale caror imobile au fost confiscate de catre stat, timp de cateva zeci de ani, asteapta inca sa reintre in posesia imobilelor lor?
Asta pentru ca presedintele Romaniei este social-democrat doar prin discurs. Ca <> la popor. Ca <> sa ii injuri de burghezi, chiaburi si fanarioti. Pentru ca, spre deosebire de un presedinte social-democrat, actualul discurs este al unui presedinte social-democrat reincarcat. Reincarcat cu apa. Eventual apa sarata, din mare. In anul 2004, intr-una din emisiunile <> difuzata pe B1TV, foloseam exact discursul lui Toma Caragiu, si intrebarea - <>. <

> Cismigiul de atunci ar putea fi inlocuit cu Ministerul Transporturilor. Iar Barul Atlantic, cu o alta carciuma, in contextul actual.
Realitatea este ca si astazi, autopretinsii <> trebuie sa aiba pe cineva. Pe cineva care sa dea in burghezi, si sa afirme sus si tare ca s-a saturat ca, spre exemplu, capitalistii aia rai din strainatate sa ne ia toate contractele pentru autostrazi, cand acestea ar putea fi realizate de oamenii de afaceri din Romania. Cineva care sa spuna : <>. Or, cine ar putea sa stie asta mai bine decat fostul ministru al Transporturilor, care a taiat de prea multe ori panglica la aceeasi autostrada, care e inchisa cel putin o data pe an, pentru reparatii capitale?
Cati kilometri de autostrada a facut Romania in ultimii 2 ani? Cred ca pot fi numarati pe degetele de la maini si de la picioare. Asta este rezultatul.
Si mai exista un aspect, subliniat de asemenea in discursul social-democrat reincarcat. <> . Usor de zis, greu de facut. De ce s-ar intoarce romanii din strainatate? Pentru a fi acasa si a avea acelasi nivel de trai ca acolo. Cum se imbunatateste nivelul de trai? Prin salarii. Or, din punctul meu de vedere, nu exista angajatori care sa se planga de faptul ca nu au forta de munca, ci doar angajatori care nu isi permit sa plateasca forta de munca la valoarea ei reala. Or, acesti angajatori sunt <> de forta de munca ieftina. Altfel, nu rezista in piata, pentru ca alti angajatori, reusesc sa acorde salarii mai mari si sa produca un produs mai ieftin si, poate, mai bun calitativ. Si, sa presupunem prin absurd, ca manati de chemarea presedintelui, s-ar intoarce. Ar fi locuri de munca pentru 3 milioane de romani? Mi-e greu sa cred. Poate pentru cateva zeci de mii. Ce efect ar avea intoarcerea romanilor? Raspunsul vine din statisticile Bancii Nationale. Romanii din strainatate au trimis acasa aproape 5 miliarde de euro in anul 2006, mai mult decat dublul sumei incasate de statul roman pentru vanzarea BCR. Asa ca, lucratorii romani din strainatate reprezinta de fapt cel mai important <>. Daca ei vin acasa, banii astia nu mai vin, pentru a compensa lipsa de economii a populatiei.
Si mai e ceva. Romania nu este China. Iar actuala conducere, care a diriguit tara si in perioada 1996-2000, a ratat sansa Romaniei de a fi precum China. In acea perioada, minerii erau trimisi sa stea acasa, cu plati compensatorii. Se putea face ceva? Da. Se puteau face autostrazi, beneficiindu-se de forta de munca ieftina, in surplus. S-a ales risipa. Iar acum, platim inca facturile. Avem pe cineva care sa redreseze situatia? Da, doar ca sunt tot aceiasi din perioada de cadere economica a Romaniei, dintre anii 1996-2000. Iar ei, la randul lor, au pe cineva. Au pe cineva care i-a ajutat sa ajunga la putere, si pentru asta au taiat facturi. Iar facturile lor sunt deja scadente de prea mult timp, pentru ca mai sunt mai putin de 2 ani pana la urmatoarele alegeri.

Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.