Cand Saddam Hussein era inca la putere, americanii facusera un program care se chema ""Petrol contra hrana"". Era un fel de troc, menit sa nu-i lase pe irakieni sa faca rost de armament. Cand eram in anul doi la Facultatea de Istorie, am ajuns si eu

Cand Saddam Hussein era inca la putere, americanii facusera un program care se chema ""Petrol contra hrana"". Era un fel de troc, menit sa nu-i lase pe irakieni sa faca rost de armament. Cand eram in anul doi la Facultatea de Istorie, am ajuns si eu sa fac un targ in natura.

Printre colegii mei erau multi oameni talentati, carora le placea istoria, dar si o droaie de nechemati, nebuni si incoerenti. Exista un personaj de vreo 40 de ani care venea tot timpul beat la seminarii si halucina, un fost parnaias, spargator de masini, care vorbea cu ""este multe"" si care a plecat la popreala si dupa terminarea studiilor. Renuntase la deschiderea portierelor cu pontoarca si se facuse intelectual, se ocupa cu fraude pe internet. Mai erau niste baieti interesanti care plasau curve prin Grozavesti.

Colege lipsa

In toata pasta asta se distingea si Mariana, fosta fotomodel de anvergura la Braila, o fata aratoasa si plina de sex-appeal pana ce deschidea gura. Atunci cand se apuca sa cuvanteze scotea din ea numai tampenii, de murea toata pasiunea. Radeam pana la sufocare atunci cand era pusa sa spuna ceva pe la seminarii. Intr-o seara de vineri trebuia sa fac un referat la un curs optional de istorie contemporana romaneasca, ceva despre clasa politica interbelica. Ma pregatisem, cred eu, destul de bine, imi placea subiectul, asa ca am avut un oarece succes, profesorul m-a felicitat. Vesel, dupa reusita asta, mi-am invitat colegii de grupa la o bere, intr-o carciuma ieftina, intre timp decedata, aflata la ruinele din Cismigiu. Printre invitati se insinuase si Mariana. Isi plasase coama blonda si tatele mari chiar langa scaunul meu si se holba la mine cu ochii ei inexpresivi si albastri. Dupa mai multe sticle, restul amicilor au inceput sa se care pe rand. Ramasesem doar cu ""fotomodela"", care ma asculta, privindu-ma fix, in timp ce peroram diverse chestii despre Iuliu Maniu si Ion Mihalache. La un moment dat si-a pus o mana pe bratul meu si mi-a zis, in dulcele ei grai moldovenesc, ca putem continua discutia linistiti la ea la camin, fiindca restul de trei fete din camera plecasera acasa, in provincie. Am crezut ca reusisem sa o vrajesc cu cata istorie stiam si ca i se pusese pata pe mine.

Placere si munca

Am ajuns undeva intr-un camin situat langa statia de metrou Costin Georgian. Pe drum trecusem la politica inalta, il injuram pe Iliescu, iar juna aproba dand din cap puseele mele de anticomunism. Am dat o spaguta portaresei si am intrat fara probleme. Cum a deschis usa am sarit pe ea. Eram destul de excitat, nu a prea contat ca dumneaei nu a participat prea tare la ce s-a intamplat. Dupa, mi-am aprins o tigara fara filtru si zaceam intr-o dulce reverie. Am fost intrerupt intre doua fumuri: ""Acusica mi ajuti si pi mine sa fac un rieferat? Iti fac si oral!"".
Am fost usor dezamagit ca toata treaba lua o turnura interesata, m-am urnit si i-am dictat o frumusete de lucrare pentru ""istorie medie universala"" despre agricultura din secolele XI-XII. A scris constiincios dupa dictare. Peste vreo trei zile a citit cu poticneli, in fata grupei, opera mea si i s-au dat trei puncte in plus la examen, scapand cu ocazia asta de o restanta sigura. Am continuat conlucrarea vreme de inca vreo patru referate, la cele mai diverse obiecte de studiu. Mariana ma executa oarecum mecanic, dupa care treceam la cate o sedinta de dictare. Se parea ca o sa ramana fara nici o boaba pe toamna, fiindca referatele se punctau in nota examenului final.

Nea Goe

Incepusem sa devin imprudent in relatia cu ea. Mai multi colegi au observat ca o pipaiam pe picioare in timpul seminarului de paleografie chirilica. Cativa asistenti care stateau sa fumeze pe culoar au observat intr-o pauza ca am scapat, vreme de vreo 30 de secunde, o mana pe tata dreapta a brailencei. Fata mai avea un singur hop de trecut. Trebuia sa scape de ""Istoria Medie Romaneasca"". I-am dictat un material frumos despre Neagoe Basarab si fiul sau, Teodosie. Trebuia sa-l citeasca in fata unui asistent din grupul celor care ne observase pe culoar. Stateam chiar in fata, ca sa o sustin moral. A citit ceva mai bine decat in mod normal. Lucrurile pareau sa mearga struna. A terminat, numai ca tanarul universitar a cerut la sfarsit manuscrisul.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.