Ce modele adoptam?

Scena socio-politico-economica romaneasca e bulversata de o buna bucata de vreme de tot soiul de "evenimente", unul mai "bomba" decat altul. Biletele, imixtiuni indecente, dezvaluiri "fulminante" si tot felul de astfel de probleme, care ar trebui, ce-i drept, sa faca agenda institutiilor platite sa le rezolve, dar in niciun caz sa suplineasca agenda publica, plina la randul ei de multe si greu solubile probleme reale cu care cetateanul lupta cotidian fara mult spor. Asta stie si poate face clasa noastra politica. Sa-i fie si sa ne fie de bine, ca doar noi am pus-o acolo.
Numai ca dupa chipul si infatisarea ei, la fel de slut si nespornic lucreaza si unii dintre "partenerii" ei sociali, adica aceia cu care, dupa rigorile modelului social european, ar trebui impartita responsabilitatea guvernarii. Precum cetateanul suporta si plateste cotidian pretul incompetentei administrative, a ciocnirilor de orgolii si ambitii, a lipsei de stiinta si constiinta cocotate la varfurile statului, companiile economice impartasesc aceeasi soarta. A fi angajator in Romania, patron, cum spunem curent, este in sine o problema nu intotdeauna compensata de speranta abundenta. Prietenia cu vreun potentat, ori faptul ca l-ai cunoscut la mare pe vreunul dintre implicatii in eternul razboi pentru ciolanul puterii, te pot arunca in masinaria infernala a macinarii adversarilor politici, chiar daca n-ai nici cea mai mica legatura cu asta. Ar trebui sa te poata apara patronatul, institutia de reprezentare legitima, investita de legi, intre altele, si cu astfel de atributiuni.
Dar naravul belicos al politrucilor a patruns si aici si, asemenea partidelor, multe patronate se reduc la grupuri de persoane randuite alandala in jurul personajelor si nu al ideilor, al intereselor individuale si nu al celor comune, iar cand persoanele intra in conflict se alege praful si de patronate. Nu putine sunt acele organizatii patronale in care locul reprezentarii intereselor comune ale bransei ori comunitatilor locale de angajatori este luat de lupte sterile asemenea celor din/si dintre partide pentru un iluzoriu si destul de inconsistent ciolan. In umbra paguboasa a unor astfel de deturnari nefiresti ale functiilor unei institutii fundamentale a Dialogului Social, probleme ca fiscalismul, legislatia confuza si ostila mediului economic, lipsa strategiilor economice pertinente, lipsa programelor coerente privind resursele umane, fondurile de finantare a afacerilor oneste, efectele integrarii economice europene si globalizarii si altele asemenea, se ofilesc si sunt sustrase procesului de rezolvare atat de necesar intr-o tranzitie ce pare eterna. Tot felul de nechemati, straini (precum politrucii ratati, de vreo doctrina), de orice intelegere a scopului, organizarii si actiunii patronale se catara cu disperare si pe orice cale pe tot soiul de "functii" care mai de care mai inutile si pompos botezate, menite cel mult sa le balteze cartile de vizita, altfel anoste.
Mai putin cunoscute publicului, asemenea celor politice, luptele pentru "putere" din patronate se duc adesea cu aceeasi intensitate si chiar cu aceleasi metode. Se fac scenarii, se santajeaza, se concep si aplica masinatiuni murdare de discreditare si toate cele atat de scarbos cunoscute noua. Cat de stranie si paguboasa poate fi o astfel de mentalitate rudimentara se vede din faptul ca pe seama unor astfel de evolutii, patronatul, ca institutie fara de care constructia sociala dupa model european este de neconceput, persista, in Romania, intr-o stare de confuzie identitara, intr-o faramitare ce-l face profund incoerent si inconsistent.
Sa salutam totusi exceptiile de la o regula ce-si consuma epilogul. Au aparut semnele unei mult-asteptate normalitati. Organizatii construite dupa modele europene de succes au inceput sa reuneasca si sa reprezinte interese comune si legitime ale unei clase sociale tinere si din ce in ce mai constiente de sine si de rolul sau social, esential. Companiile economice trebuie sa ia aminte la acest fenomen. Unirea le va da puterea si pozitia centrala meritata intr-o societate care, traind totusi pe seama lor, le marginalizeaza. Unirea, insa, este in structuri bazate pe principii solide, pe cunoasterea, intelegerea si asumarea intereselor sociale si economice, comune, majore.
Gata cu patronatele "de apartament", cu gastile de interese meschine, cu structurile de tip piedestal. Este vremea sa adoptam chipul si sa cultivam modelul structurilor evoluate europene, si sa trecem la capitolul experiente esuate toate tentativele caricaturale de pana acum, de reinventare a mersului pe jos.

---

Despre autor: