In penitenciarele din Italia se aflau anul trecut 1.650 de minori romani.
In Milano sunt inchisi 160 dintre ei. Daca infractiunea nu este foarte grava, cei care au comis-o sunt trimisi in comunitati speciale
pentru reeducare.
Sase adolescenti, sase povesti, sase ingeri cu aripi frante in gratiile unei inchisori libere. Marco, Vasile, Said, Ramesh, Catalin, Andreea sunt condamnati pentru infractiuni lejere departe de Penitenciarul Beccaria, intr-un sat la 80 de km de Milano. Pe la Sharewood, in decurs de cinci ani, au trecut peste 20 de adolescenti romani.
PROIECTUL. Cooperativa sociala Sharewood este o adaptare a termenului ""comunitate"". Comunitatea este locul unde isi petrec detentia multi tineri care au comis infractiuni, in asteptarea ordinului judecatoresc definitiv. Aici, pentru buna purtare li se poate reduce pedeapsa, pot fi spasiti de inchisoarea minorilor. La trei cartonase galbene si doua rosii, li se deschide singura alternativa: ""carcera"". Din carcera in comunitate se ajunge daca trec la urmatorul nivel, ""punerea la proba.""
Proiectul lui Giani Lunghi a inceput in urma cu 10 ani, cand, voluntar, italianul si-a oferit casa detinutilor adulti, ca mai apoi sa-si indrepte atentia spre minorii de 14 ani. Le-a daruit ajutorul pana ce
si-a dat seama ca e destul de greu sa te intelegi cu acesti baieti agitati, periculosi, ""figli di putana"". De cand numarul strainilor infractori a inceput sa se inteteasca in Italia, Giani s-a oferit sa ii sprijine legal, printr-un parteneriat incheiat cu Institutul Penal pentru Minori ""Cesare Beccaria"".
BOMBE CU FUNDITA. De multe ori, Centro di Prima Accoglienza (CPA) zice ""ca-ti face un cadou, dar de fapt iti trimite o bomba"", spune Giani despre cei pe care i-a primit in decursul anilor. CPA este locul unde carabinierii aduna zilnic infractori juvenili. Aici stau doar trei zile, pana ce procuratura le decide urmatorul parcurs. Penitenciarul Beccaria sau comunitatea, in functie de gravitatea faptei.
In camera de primire, sase adolescenti isi dau coate ascultandu-l pe Giani. Ii stiu de frica. Cand intra mania in el ""se sperie si unua€™ de pe strada"". Marco, egipteanul, se grabeste la bucatarie, caci e seara romaneasca, cu salata de beuf si clatite, in cinstea lui Vasile. Giani se posteaza in capul mesei, aruncand flacari inspre Ramesh, cel din Sri Lanka. Ramesh nu are voie sa vorbeasca si nici sa stea la masa langa Andreea, italianul blond cu fata dezorientata. ""Se inteleg prea bine si eu trebuie sa ghicesc ce se ascunde in capul ala al lor"", dezvaluie Giani. Ii este greu uneori, caci se lupta cu mentalitati, caractere unice. Cu un Ramesh care vede in parleazul din Pavia fluviul Nil, cu un Said care nu stie sa citeasca, cu un Marco care a schimbat 20 de autobuze pe-o raza de 5 km ca sa ajunga acasa. La inceput au fost marocanii, le-a dat de capat, apoi albanezii, si astia dificili, dar pe romani, pe romani e greu sa-i priceapa.
""Daca ii zic unui marocan ceva stiu ca se supara, romanul e saritor, zice hai sa facem, sa dregem si il vezi ca fuge apoi, reactioneaza imprevizibil.""
In casa lui Giani cei sase muncesc la vie, la stupi si pe camp. ""Vreau sa-i invat sa se descurce, sa poata face ceva cand ies de aici. Eu nu-i condamn pe straini ca fura, o fac din lipsuri, trebuie ajutati. Ii condamn pe italieni, ei o fac din plictiseala.""
Christian Silva/JURNALUL NATIONAL
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.