Acest caz este relatat de colegul si prietenul meu, colonelul(r) Dumitru Bucur de la Politia judetului Bihor. ...Cazul de fata nu il scoatem la lumina daca de curand nu eram ""interpelat"" de un vecin: ""Domnule colonel, am cunoscut intamplator un
Acest caz este relatat de colegul si prietenul meu, colonelul(r) Dumitru Bucur de la Politia judetului Bihor. ...Cazul de fata nu il scoatem la lumina daca de curand nu eram ""interpelat"" de un vecin: ""Domnule colonel, am cunoscut intamplator un om care a fost condamnat pe nedrept, fiind invinuit de omor, savarsit in realitate de altcineva"". Stupefiat, i-am solicitat detalii. Imediat, atat omorul respectiv, cat si tot ce a urmat dupa aceea mi-au revenit in memorie, desi de la data comiterii lui trecusera 16 ani. Ca unul care am lucrat mai multi ani in politia judiciara si la criminalistica, alaturi de oameni cu o bogata experienta si cu o desavarsita probitate profesionala, animati de slujirea adevarului, am ramas contrariat. Stiam ca nimeni dintre noi nu contribuise la nasterea vreunei erori judiciare. Si, totusi, nu o data s-a intamplat ca in contextul unui eveniment dat sa apara aprecieri culese ""dupa ureche"", in care realul era atat de atrofiat, incat aproape disparea. Uneori nu mai erau crezuti nici chiar cei implicati direct in elucidarea cazului. De ce? Nu se permitea informarea opiniei publice cu fapte din cadrul fenomenului delincventei, deoarece ar fi fost in flagranta contradictie cu marile realizari ale ""epocii de aur"". Aceasta constituie un paradox atata vreme cat in faza de judecata, cu mici exceptii, procesul penal are caracter public.
Dar sa dam timpul inapoi... ""Mi-a furat logodnica si le-am spus sa-l bata"" In amurgul unei zile de inceput de august, Militia municipiului Oradea a fost sesizata telefonic ca, pe malul stang al Raului Crisul Repede, vizavi de biserica din fata primariei, o ambulanta l-a ridicat pe Eugen Scurtu, care prezenta o puternica hemoragie intr-o zona deschisa din regiunea sternului. Totodata a fost retinut Horia Martin, deoarece la aparitia ambulantei intentiona sa dispara, desi acordase pana atunci primul ajutor victimei. O echipa formata din trei ofiteri s-a deplasat la locul indicat, iar alta la spitalul judetean. Martin Horia a fost condus la sediul militiei municipiului. Cu un fizic plapand, mic de statura, duhnind a alcool, parea speriat si nu stia ce sa faca cu mainile murdare de sange, ascunzandu-le la spate sau in buzunare in timp ce se clatina pe picioarele-i firave. Daca nu l-ar fi cunoscut, ofiterul Liviu Gogoneata i-ar fi spus sa mearga sa se culce si sa revina a doua zi. Dar, cum ii stia firea si cum, intre timp, ofiterii trimisi la spital comunicasera ca Eugen Scurtu a decedat ca urmare a sectionarii aortei, lasarea in libertate a lui Horia Martin reprezenta un mare risc. - De ce ai fugit cand a sosit ambulanta?
Ridica din umeri si abia ingana:
- Mi-a fost frica... l-am lovit cu cutitul si...
Gogoneata privi spre procurorul care asista ancheta si care a asezat pe un scaun langa fereastra, scris ceva intr-un bloc-notes.
Intreba scurt:
- Tu?
- Apai... nu numai eu. Eram multi... cinci...
- Cine anume?
- Aaa... prietenii mei... Eugen Scurtu mi-a furat logodnica si le-am spus sa-l bata. L-am chemat din restaurant, unde am baut impreuna... I-am spus ca patru oseni vor sa ma bata... El a venit si, langa biserica... am bagat cutitul in el...
- Unde-i cutitul?
- L-am aruncat in Cris cand am fugit...
- Cum se numesc prietenii tai?
Tacere... ""Azi tai pe cineva"" Procurorul si ofiterul si-au dat seama ca era inutil sa continue discutia cu el in aceasta stare.
Cei doi hotarasc retinerea lui Horia Martin pentru 24 de ore. Masura procedurala legala. Timp suficient pentru ca aburii alcoolului sa se risipeasca si tanarul sa-si limpezeasca gandurile. Aceasta prima declaratie a lui Horia Martin parea verosimila. Cu tot fizicul sau firav, reactiona violent cand se afla sub influenta alcoolului. Totusi, era putin probabil ca actionase singur asupra lui Eugen Scurtu, un tip cu constitutie atletica, fost luptator, caruia nu i-ar fi fost greu sa-l anihileze pe agresor. Investigatiile efectuate de ofiterii de judiciar in jurul victimei si a lui Horia Martin au pus in lumina elemente deosebit de importante. Astfel a rezultat ca, in urma cu circa trei saptamani, intre Horia Martin si Eugen Scurtu a avut loc o altercatie la un club din Oradea, pentru ca ii suflase iubita, terminata cu amenintarile lui Horia Martin, facute fata de martori, ca are ""sa-i faca el seama luptatorului"". Nu lipsita de importanta era si informatia legata de faptul ca, in dimineata zilei cand s-a comis omorul, Horia Martin a plecat din locuinta lui cu un cutit, afirmand: ""Azi tai pe cineva"". Desi vorbele le-a rostit aflandu-se sub influenta alcoolului, se integrau in contextul datelor legate de omor. Declaratiile cu mintea limpede A doua zi, fata lui Horia Martin trada odihna. Se uita mirat la ceasca cu cafea ce i se pusese in fata. Ofiterul il indemna sa bea. Se executa cu gesturi timide, incercand parca sa intarzie intrebarile la care stia ca trebuie sa raspunda. I se intinse un pachet cu tigari. Lua una si, dupa ce o aprinse, trase ganditor din ea. Se interesa de starea sanatatii lui Eugen Scurtu. In loc de raspuns auzi:
- Ei, Soni, cum ai dormit? Stii pentru ce te afli aici?
Sorbi incet din cafea si ramase cu ochii la ofiter. Apoi lua tigara de pe marginea scrumierei, o scutura, trase adanc din ea si spuse cu glas dogit:
- Cred ca Eugen Scurtu e mort... Nu asta am vrut...
- Iti aduci aminte ce ai declarat ieri?, intreba procurorul.
- Nu chiar totul...
- Atunci asculta inregistrarea afirmatiilor tale. Sper sa-ti recunosti vocea.
Urma derularea benzii.
- Cred ca asa s-a intamplat, zise incet Horia Martin.
- Crezi ori esti convins?
- Dupa cearta de la club m-am hotarat sa ma razbun. Cand Eugen Scurtu l-a lovit pe unul din cei patru, eu l-am impuns cu cutitul adus de acasa. Ei au fugit si...
- Tu de ce ai ramas?
- Mi-o fost mila de el... Voiam sa-l ajut. Nu-i doream moartea...
- Si cutitul?
- Asa cum v-am spus... L-am aruncat in Cris, insa nu cand a venit ambulanta, ci imediat dupa ce l-am impuns. Procurorul se uita la maior si, vazandu-i nedumerirea din priviri, se rasuci spre Horia Martin.
- Mai Soni, impunsatura s-a produs langa biserica, atunci cum...
- Cei patru or fugit, il intrerupse Horia Martin, iar Eugen Scurtu cu mainile la piept s-a dus spre malul Crisului. Eu l-am urmat, am aruncat cutitul. Cand a cazut pe trotuar am scos batista incercand sa-i opresc scurgerea sangelui. Existau cei patru oseni? Totul era verosimil.
- Avand in vedere tot ce ne-ai declarat, sunt nevoit sa te arestez preventiv.
Horia Martin aproba cu o miscare a capului spusele procurorului, care pareau ca nu l-au afectat.
- Nu ne-ai spus insa cine sunt cei patru de care te-ai folosit pentru a-l lovi pe Eugen Scurtu.
- Nu-i cunosc. Stiu doar pe unul dintre ei, din vedere, inalt, blond. E zidar sau asa ceva si locuieste la un camin de nefamilisti.
- La care anume?
- Nu mi-a spus. Ne vedeam intamplator, dadeam mana si vorbeam de ce se nimerea. Odata am si baut cu el o bere la bufetul de la capatul tramvaiului 2, in Velenta. El a platit.
- Cum i te adresai?
- Nicicum... Servus si... atat. Dupa conducerea tanarului la arest, procurorul spuse incet:
- Cazul nu-i deloc simplu. Dau mandat, insa numai pentru cinci zile. Daca in acest interval nu vom avea si alte probe, il pun in libertate.
- Credeti in istoria cu cei patru oseni?
- Exista aici o contradictie. Relatiile dintre Horia Martin si Eugen Scurtu nu erau cordiale. Totusi au fost impreuna in restaurant. Apar cei patru. Intre ei, cel cunoscut de Horia Martin, caruia ii cere ajutor sa-l bata pe Eugen Scurtu. Intelegerea este incheiata si osenii asteapta langa biserica. Ademenit de Horia Martin, chipurile, amenintat de cei patru, Eugen Scurtu soseste la locul indicat, se produce o busculada si, profitand de ea, Horia Martin implanta cutitul in victima. Dar, daca Horia Martin si Eugen Scurtu se dusmaneau, atunci acesta din urma ii mai lua apararea?
- De ce nu? Eugen Scurtu nu lua in serios amenintarile lui Soni. Dovada si prezenta lor impreuna in restaurant. Cat priveste grupul de oseni... eu am mari indoieli.
Vorbele maiorului il facura pe procuror sa zambeasca.
- Sa aiba Horia Martin o atat de bogata imaginatie? Nascocind grupul, poate afirma ca unul dintre oseni l-a lovit cu cutitul pe Eugen Scurtu si nicidecum el. Nu era mai logic? Rasturnare de situatie Discutia le-a fost intrerupta de intrarea in birou a ofiterului Liviu Gogoneata. Fara alta introducere zise cu o unda de izbanda:
- Domnilor, Soni nu minte. Pana la un punct. Cei patru oseni exista. Am identificat o doamna care, in seara cand s-a produs omorul, trecea podul peste Cris in directia bisericii. Langa biserica se loveau reciproc mai multi tineri. Patru din ei purtau clopuri tipice osenilor. Totul a durat cateva secunde. Osenii au fugit spre Strada Independentei, iar doi tineri, din care unul se tinea cu mainile de piept, au venit pe trotuarul de langa Cris. Deoarece doamna se grabea sa ajunga la domiciliu, nu a ramas pana la sosirea ambulantei. Doi. Prezenta lui Horia Martin si a lui Eugen Scurtu in restaurant este confirmata de un ospatar. Ofiterul tacu pastrand pe chip un suras enigmatic. Procurorul il privea cu insistenta, intuind ca judiciaristul nu a spus tot ceea ce stabilise. Intr-adevar, cum cei doi nu reactionara decat prin tacere la vestile lui, Gogoneata relua parca tainic:
- Si... trei, domnilor. Cutitul, despre care s-a afirmat ca in ziua omorului l-a luat cu el Horia Martin, a fost gasit in locuinta lui. Deci...
- Horia Martin nu a avut asupra lui cutitul, il intrerupse procurorul precipitat.
- Intocmai, domnule procuror, spuse apasat Gogoneata.
- Nu mai inteleg nimic. Ca la mijloc s-a aflat un cutit nu incape indoiala. Concluziile medicului legist sunt fara echivoc.
- Nu si declaratiile lui Horia Martin.
- Adica? Vrei sa spui ca nu el a comis omorul?
- Da. Afirmatiile lui sunt in deplina concordanta cu ceea ce am stabilit azi. Suntem pe cale sa identificam grupul de oseni. Identificarea criminalului ...In dupa-amiaza celei de-a treia zi de la comiterea omorului, in curtea sediului militiei municipiului intra un autoturism ARO. Din el au coborat, prin usa din spate, patru tineri. Purtau pe cap simpaticele palarioare osenesti. De la o fereastra situata la etajul intai al cladirii, o femeie privea cu atentie in curte. Abia cand s-au pus in miscare spuse fara ezitare:
- Pe acela inalt, blond, al doilea din dreapta, il recunosc. L-am vazut atunci langa biserica. Curand s-a stabilit ca omul indicat era Vasile Turda, iar ceilalti, fratii Dumitru si Nicolae Baciu, precum si prietenul lor Dorin Francu. Toti patru locuiau temporar la un camin de nefamilisti din Oradea. Harnici, linistiti, nu suparasera pe nimeni. Datele existente, cat si ceea ce se gasise cu prilejul perchezitiei in camera ocupata de Vasile Turda erau suficiente pentru a se justifica trecerea la anchetarea lui. I s-a spus direct:
- Vasile, voi sunteti oameni dintr-o bucata. Nu dorim decat adevarul. Ce s-a intamplat in seara de 1 august 1971 langa biserica din centrul orasului?
Dupa ce tacu un timp, Vasile Turda izbucni aproape patimas:
- Sa-l ia dracul pe pustiul ala! Din cauza lui s-au intamplat toate, domnule ofiter. Am fost cu prietenii mei in oras. Bausem cateva beri la o gradina.
Ajunsi in centru, ne-am intalnit cu el, cu pustiul. Mi-a spus sa-l amenintam cu bataia pe unul care-l va aduce el langa biserica. Ii luase, zicea, logodnica. Cum eram si bine dispusi, nu beti, ne-am gandit sa ne distram putin si am fost de acord. Pustiul a plecat si a revenit cu un tanar solid, bine legat. L-am inconjurat si deodata l-a lovit cu un pumn pe Dumitru Baciu. Asta, cum e iute la manie, a scos cutitul si l-a infipt in pieptul aluia. Vazand sange, toti patru am fugit, umbland nauciti prin oras. A doua zi am aflat ca tanarul ala a murit, iar pustiul a fost arestat.
Gogoneata desfacu pachetul gasit in camera lui Vasile Turda. Intr-un ziar erau ambalate patru cutite. Unul era plin de sange.
- Asta-i cutitul?
- Da... O sa va spuna si Dumitru. Din seara aceea nu mai are odihna. Intr-un birou alaturat, Dumitru Baciu isi scria declaratia, recunoscandu-si intreaga vinovatie. Un invinuit, cel adevarat, lua locul altuia transformat de alcool intr-o victima care putea sa ajunga, prin propriile cuvinte, un condamnat. Dar adevarul este unul singur.

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.