Un alt faliment marca Niculae

Cunoscand faptul ca din afaceri cu petrol, alcool si tutun se scot cei mai mai multi bani negri, Ioan Niculae si-a intins tentaculele asupra Rafinariei ASTRA ROMANA Ploiesti si "Tutunului Romanesc". Dar mai intai s-a apucat de productia de alcool, la Zimnicea. Cum pentru producerea acestei licori este nevoie de cereale si zahar, interesul magnatului s-a oprit asupra fabricii ZEUKMA, care n-o ducea prea bine cu lichiditatile.
In anul 1996, INTERAGRO a incheiat cu ZEUKMA un contract de finantare, prin care se obliga sa finanteze lucrarile acesteia cu 300 de milioane de lei. In schimbul banilor urma sa primeasca 253 de tone de zahar, prin luna octombrie acelasi an. In intelegere se mai stipula ca, in cazul in care Niculae nu poate vinde cantitatea de zahar obtinuta in schimbul creditului, aceasta va putea fi pastrata in depozitele ZEUKMA fara nici o cheltuiala. De ce era nevoie de o astfel de chichita? Deoarece magnatul zimnicean nu facuse rost inca de o fabrica de alcool.
Zahar la pret de dumping
Cum cele 300 de milioane de lei n-au fost suficiente productiei din 1996, Ioan Niculae si-a majorat imprumutul cu inca 250 de milioane. Numai ca, in schimb, a obtinut calcularea pretului zaharului la 1300 de lei/kg, desi la acea vreme pretul de desfacere era de 1580 de lei/kg.
In acelasi timp, Niculae il cumpara pe directorul SC ZEUKMA SA si incheie cu el un contract de asociere in participatiune, pentru ridicarea fabricii de alcool mult-ravnite. ZEUKMA punea la bataie terenurile necesare, halele de productie si alte mijloace fixe, in valoare totala de 86 de miliarde de lei. INTERAGRO se obliga sa modernizeze instalatiile si utilajele, investind in acest scop opt miliarde de lei. Productia urma sa se imparta in mod egal intre cele doua societati.
Jefuirea fabricii de zahar
Conform intelegerii, Niculae se alege cu 2000 de tone de zahar, care raman in continuare in depozitele ZEUKMA. Dar in urma contractului de finantare, Niculae mai avea de primit alte 446,3 tone de zahar, pe care ZEUKMA nu se grabeste sa i le mai livreze. Anul urmator, INTERAGRO scoate datoare fabrica de zahar cu 500 de milioane de lei, la care se adauga 30% dobanda, plus penalitati de intarziere. Aceasta smecherie duce la dobandirea a 55% din recolta de zahar a anului 1997, in cadrul asocierii in participatiune.
In paralel, fostul ofiter de Securitate ridica fabrica de alcool ALCO-ZIM, societatea avand urmatorul actionariat: 68% INTERAGRO, 27% ZEUKMA, iar restul - persoane fizice. Pentru contributia sa la capitalul social, fabrica de zahar pune la dispozitie 16.000 mp, mai mult de jumatate din magaziile sale, o cladire, doua ateliere de reparatii si patru rezervoare de melasa - singurele pe care le avea si fara de care nu-si putea desfasura activitatea. De asemenea, la realizarea fabricii s-au folosit pe gratis personalul si dotarile ZEUKMA. In continuare au mai fost deturnate, de la fabrica de zahar spre cea de alcool, diverse echipamente si instalatii, in valoare de peste 50 de milioane de lei.
Zimnicea a ramas fara apa
In continuare, fabrica de zahar a fost jefuita in mod controlat, de oamenii atrasi de Niculae in capcana. In schimbul promisiunii ca vor fi angajati la fabrica de alcool ALCO-ZIM, multi salariati ai ZEUKMA au facut jocurile magnatului, indatorand pana peste cap fabrica de zahar. Directoarea economica Mihaela Lucu, spre exemplu, a facturat cateva mii de tone de melasa catre ALCO-ZIM, la un pret de dumping, fara nici o strangere de inima. Apoi, i-a predat firmei lui Niculae opt tractoare si alte autospeciale, in locatie de gestiune, ca la doua zile sa se transfere la ALCO-ZIM.
Indatorarea ZEUKMA a continut intr-un ritm alert si dupa aceea. Facturile la utilitati, in special cele pentru consumul de apa, n-au mai fost platite, restanta ajungand la sase miliarde de lei. Din aceasta cauza, zimnicenii mai au si astazi apa cu program. Apa rece, desigur, deoarece calda nu mai exista, in sistem centralizat, din 1991. La un moment dat, Directia Generala a Finantelor Publice a instituit sechestru pe intreaga cantitate de zahar realizata de ZEUKMA, din cauza datoriilor acumulate. Dar Ioan Niculae a tras niste sfori, seful fiscului, Ionel Blaga, fiind schimbat cu disciplinatul Tiberiu Tanase. Prima masura a acestuia din urma a fost ridicarea sechestrului asupra zaharului, spre indestularea lacomiei magnatului zimnicean.
ZEUKMA a fost cumparata pe nimic
Chiar din primele zile de productie, de la ALCO-ZIM au inceput sa se sustraga importante cantitati de alcool fara acte.
In acest scop au fost folosite chiar cisterne de lapte pentru ca autoritatile sa nu bage de seama. Ceva mai tarziu, dupa anul 2000, la conducerea Inspectoratului Judetean de Politie a fost uns generalul de brigada Andrei Constantin Odangiu. Acesta s-a transformat intr-un protector neconditionat al magnatului. Generalul corupt, dupa ce a fost destituit de Toma Zaharia si trecut in rezerva de presedintele Ion Iliescu, a ajuns director la SC AZAL SRL, o alta societate acaparata pe nimic de fostul ofiter de Securitate Ioan Niculae.
Concomitent, patronul de la INTERAGRO a cumparat pe nimic fabrica de zahar, vanzand tot ce se putea vinde. Doar cu jumatate cat a incasat pe fosta centrala termica, ajunsa la fier vechi, a putut plati toti banii care i-au fost ceruti pe ZEUKMA.
In ciuda faptului ca Guvernul Nastase a sistat pentru o vreme exportul de fier vechi, Niculae nu s-a sinchisit defel. Cateva barje incarcate cu ramasite provenind din fosta fabrica de zahar au luat drumul Turciei. Desi secretul a fost bine pastrat departe de ochii presei, se pare ca incarcatura, de aproximativ 1400 de tone, era destinata unor importatori din Spania. S-a folosit insa o ruta ocolitoare, mai sigura, astfel incat magnatul sa nu se puna rau cu premierul.
Scandal intre Niculae si prefectul Nitulescu
Printre apropiatii lui Ioan Niculae s-a numarat o vreme si baronul local Teodor Nitulescu (foto), un traseist politic cu vechi state de plata.
Din PD, Nitulescu a ajuns in PSD, el fiind numit apoi prefect de Teleorman, functie in care se afla si astazi. Desi initial s-au aflat in aceeasi barca, relatiile dintre Niculae si prefectul de Teleroman s-au deteriorat. De altfel, Teodor Nitulescu a depus mai multe reclamatii impotriva patronului de la INTERAGRO la MAI, iar UM 0215 a intrat pe fir. Mai intai a zburat din functie generalul Odangiu. Pe urma, transporturile ilegale au fost filmate de Garda Financiara si Politia de Frontiera, actiunile culminand cu interceptarea unui transport de alcool fara acte, pe timp de noapte. Marfa, in cantitate de noua tone, a fost confiscata si s-au aplicat doua amenzi contraventionale in suma de patru miliarde de lei. Dar Niculae le-a contestat, prima fiindu-i anulata de Judecatoria Zimnicea, iar cea de-a doua, la recurs, de Tribunalul Teleorman.
Servitorul rebel al afaceristului
Cel care a coordonat indeaproape afacerile ilegale cu alcool ale lui Niculae este Ion Abalau, zis Jan.
Fost ospatar, acesta a intrat cu slugarnicie sub aripa magnatului, devenind rapid director general executiv la SC INTERAGRO SRL Zimnicea, capusa SC INTERAGRO SA Bucuresti. Prin intermediul unor firme dubioase de imbuteliere, acesta comercializa alcoolul la negru, profiturile fiind deopotriva de mari ca si neplata impunerilor statului.
Ajuns la borcanul cu miere, chelnerul Jan nu s-a putut abtine sa nu-si creeze o retea paralela de evaziune fiscala, de asta data in propriul folos. Lucurile au mers bine o vreme, pana cand Niculae a prins de veste. Totusi, pana la urma, cei doi s-au impacat. Abalaru stia prea multe, iar Niculae nu-si permitea sa-l lase sa vorbeasca, in cazul in care ar fi fortat trimiterea lui dupa gratii.
Spre exemplu, la un moment dat, omul lui Niculae a accidentat mortal cu masina o batrana, in apropiere de Zimnicea. Anchetatorii au gasit resturi din rochia victimei pe planetara masinii condusa de Jan, deci nu exista nici un dubiu cu privire la identitatea victimei. Cu toate acestea, Abalaru a scapat nevinovat, la interventia generalului Odangiu. Chipurile, nu Jan ar fi omorat victima, ci o alta masina misterioasa care trecuse mai devreme pe-acolo. In urma anchetei, politistii s-au trezit cu Parchetul militar pe cap, sub acuzatia ca ar fi inceput cercetarile la locul faptei pe timp de noapte. Ulterior, seful Cercetarilor judiciare pe judet, care se implicase in ancheta, a fost scos fortat la pensie de acelasi general semianalfabet, despre care am mai vorbit intr-un episod trecut.
Judecatorii magnatului
Tribunalul Teleorman, prin completul format din Constantin Mandrocea - presedinte, Anica Dolojdescu si Luminita Draghici - judecatori, a anulat cea de-a doua amenda aplicata firmei lui Niculae, in urma transporturilor ilegale descoperite de Garda Financiara. Totodata, s-a dispus restituirea alcoolului confiscat, singurul vinovat fiind gasit soferul transportului fraudulos. Sentinta data cu aceasta ocazie va ramane in istoria Justitiei romane, cel putin pentru o parte dintre considerente scrise de cei trei magistrati: "Organul constatator, respectiv Sectia Judeteana a Garzii Financiare Teleorman, in opinia instantei, nu poate fi credibila in actele pe care le intocmeste atat modului sau obiectiv de functionare - corp militarizat strict subordonat ierarhic, cat mai ales gravelor carente de personalitate si conduita ale comisarului sef de sectie, Tudor Istrate. Respectivul este un derbedeu arogant si corupt care, printre altele, si-a permis nesimtirea ca, in ziua solutionarii recursului, sa patrunda in biroul judecatorilor, care compuneau completul de judecata, pentru o vizita colegiala". Sa mai adaugam ca, dupa cateva luni, Tudor Istrate a fost destituit din functie, iar Luminita Draghici a fost numita judecator sindic la SC AGROZOOTEHNICA SA Teleorman, firma falimentata de acelasi Ioan Niculae.
O alta manevra
La sfarsitul lui ianuarie 2003, organele fiscale au inchis SC ALCO-ZIM SA, pentru o vreme, in urma scandalurilor declansate cu privire la evaziunea fiscala cu alcool. Cu toate acestea, Ioan Niculae a facut astfel incat incalcarea legii sa-i fie iertata. Si i-a fost. Pana la urma, Ministerul Finantelor Publice a retras fabricii autorizatia de functionare, la 1 iunie 2005. ALCO-ZIM a intrat apoi in lichidare, lasand in urma datorii de peste 150 de miliarde de lei. Numai ca lichidatorul judiciar a vandut fabrica unei firme - in cadrul unei licitatii trucate - in spatele careia se afla tot fostul ofiter de Securitate, prin interpusi. Dupa scenariul cunoscut, asa cum a procedat cu numeroase alte obiective economice pe care le-a distrus, urmeaza ca tot ce se poate vinde sa fie vandut, iar terenul sa fie introdus in circuitul imobiliar. Prin astfel de manevre murdare, cu toate ca datoreaza statului zeci de miliarde de lei, Ioan Niculae a adaugat o suma frumoasa conturilor sale bancare. Din tara ori strainatate. Iar datoriile pe care le-a facut magnatul vor fi suportate, ca si pana acum, de contribuabil. Asta pentru ca autoritatile statului nu-l protejeaza pe cel care-si plateste impozitele si taxele, ci pe cel care-l fura, dupa cum s-a vazut.

---

Despre autor: