Ar trebui sa avem un intreg minister care sa ne apere de nocivitatea celor mai multe din sloganurile si imaginile publicitare.
Probabil ca-n alte tari oficiile pentru protectia consumatorului au si aceasta functie. Spun probabil, intrucat multe
Ar trebui sa avem un intreg minister care sa ne apere de nocivitatea celor mai multe din sloganurile si imaginile publicitare. Probabil ca-n alte tari oficiile pentru protectia consumatorului au si aceasta functie. Spun probabil, intrucat multe din spoturile de televiziune si din panourile atarnate pe blocuri, ca sa nu mai vorbesc de reclamele din revistele traduse in romana, sunt la randu-le traduceri si adaptari. Mondializarea unor nocivitati dovedeste ca ingeniozitatea producatorilor de material publicitar e peste puterea de reactie a acestor servicii, dar si ca onestitatea lucratorilor din servicii e tot o marfa. Fiindca ne coplesesc prin cantitate, frecventa, galagie si o strategie a exagerarii foarte atent articulata, traim sentimentul unei coordonari mondiale malefice. Cineva i-a pus gand rau omului si-l nauceste cu publicitatea, astfel incat sa se simta controlat, fara scapare, sub vremi. Normal ar fi sa existe si un antidot. Reclama sa impuna contrareclama. Numai ca situatiile in care individul da in judecata o corporatie sau o firma pentru reclama mincinoasa si castiga sunt prea rare ca sa devina un motiv de curaj si pentru altii. Presiunea exercitata de vastul context publicitar in care traim induce in cetatean convingerea gresita ca publicitatea conteaza pe niste minti foarte istete si ca, atunci cand reclama i se pare o prostie, e prost consumatorul, nu autorul. Un afis din fereastra unei
farmacii m-a retinut prin gratioasa lui stupiditate. O zana il indemna pe trecator sa intre ""intr-o lume plina de vise si de frumusete"". Nu stiu cata lume considera farmacia ""o lume plina de vise si de frumusete"". Nimeni nu intra din rasfat in farmacii, chiar daca abundenta cosmeticelor si a mirosurilor acestora mai atenueaza din senzatia de fatalite ce ne insoteste relatia cu farmacia. Eu, cel putin, de cand trebuie sa inghit un pumn de pilule zilnic, care ma costa cat un salariu bunisor, nu simt, intrand in farmacie, ca pasesc intr-un univers al zanelor si nici ca pot cumpara de aici, cum zice in continuare afisul in chestiune, ""cadouri speciale, la fel de speciale ca cei la care te gandesti"". Poate ca am eu nevoie mai mult de un pumn de hapuri, ca sa simt asta, dar nu m-am gandit niciodata, dar absolut niciodata, cand am cumparat antinevralgice, supozitoare sau antibiotice pentru ai mei ca sunt
cadouri si inca speciale ""ca cei"" - iertata fiindu-ne reluarea cacofoniei - pe care-i iubesc. Intr-un timp am notat unele sloganuri idioate - cum ar fi acela de pe un afis din
Metro privitor la berea banateana - insa nu m-am incumetat sa le comentez ca sa nu risc un proces. Acum, cand pana si patronii si-au dat seama cat de stupid era afisul si l-au retras, imi permit sa-l citez. ""Ce ramane - se intrebau cu o retorica mareata autorii textului - dupa ce pleaca trenul?"". Dumneavoastra, oameni cu bun-simt, veti raspunde: gunoaie, un peron pustiu si cate un agitat care n-a putut sa-l prinda. Ei, bine, iata ce scria in afis: ""Raman (dupa ce pleaca trenul - n.n.) constructii durabile si povestile (!!!) oamenilor care le-au ridicat. Pentru oameni ca ei am facut berea la PET, cea mai durabila prospetime (!!!) a unei beri la 2 litri"".
Frumos, nu? Si, mai ales, inteligent!
Despre autor:
