16 Ianuarie 2007de Lavinia Betea

Lectura de 4 minute

Plugarii si ciobanii mioritici la inceputul secolului al XX-lea. La sfarsitul secolului al XIX-lea, istoricii, psihosociologii si antropologii incep sa fie preocupati de determinarea caracteristicilor mentale ale diverselor etnii si natiuni. Prototip
Plugarii si ciobanii mioritici la inceputul secolului al XX-lea. La sfarsitul secolului al XIX-lea, istoricii, psihosociologii si antropologii incep sa fie preocupati de determinarea caracteristicilor mentale ale diverselor etnii si natiuni. Prototipul de baza este reprezentantul categoriei celei mai numeroase a neamului din acea vreme. In cazul nostru, taranul roman - descris mai mult prin defecte... Intemeietorul etnopsihologiei (psihologia popoarelor) a fost W. Wundt, psihologul german care a creat si primul laborator de psihologie. Lucrarea, in zece volume, avand ca tema ""sufletul popoarelor"", pe care-a scris-o el, a deschis calea multor abordari privind caracteristicile mentale ale diverselor comunitati, etnii si natiuni. S-a utilizat, in principal, metoda comparativa si psihoistorica (studiul productiilor populare, limbii, obiceiurilor, miturilor si religiilor), rezultand domeniul mentalitatilor colective. Astazi se stie ca, din punctul de vedere al distributiei inteligentei si aptitudinilor creative, criteriul etniei nu indica diferente semnificative. Nu poate fi stiintific demonstrat, asadar, ca un popor e mai destept ori mai talentat decat altul. Ceea ce conteaza sunt conditiile de educatie si afirmare, diferite intr-o comunitate etnica in raport cu alta. Fara ucenicia, scolile de specialitate si fara mediul ""capitalei luminilor"", Brancusi ar fi ramas taran iar Enescu ajungea, probabil, ""primas"" al vreunui taraf de lautari. Romani despre romani. In literatura romaneasca din domeniu, doua sunt lucrarile inspirate de tendintele etnopsihologiei care retin inca atentia. In chiar anul cand a avut loc rascoala din 1907, Dumitru Draghicescu a publicat la Paris ""Psihologia poporului roman"", predata spre editare cu un an mai inainte. Mai tarziu, in 1937, Constantin Radulescu-Motru a tiparit ""Psihologia poporului roman"". Reprezentative pentru ""firea"" romanilor sunt si anumite episoade din biografiile autorilor mentionati. Draghicescu fusese primul roman cu doctorat in sociologie. Si-l luase la Paris cu ""parintele sociologiei"", Emile Durkheim. La Bucuresti insa n-a putut ocupa prima catedra de specialitate infiintata la Universitatea din capitala, aceasta fiind incredintata unuia dintre prietenii si colegii de partid ai ministrului Titu Maiorescu. Prieten la randu-i cu Nicolae Titulescu, Dumitru Draghicescu a trecut in politica, facand parte din diverse reprezentante diplomatice ale Romaniei. S-a sinucis in 1945. Radulescu-Motru a avut o indelungata cariera de savant si om politic. Incununat de functii, apoi ""epurat"" din invatamantul superior si Academie dupa instaurarea puterii comuniste, a trait in singuratate si saracie. Cronica pertinenta a raporturilor intelectual-societate sunt insemnarile sale facute pe parcursul anilor 1943-1957. 1907 - alta ""epoca de tranzitie"". ""Prima monografie a sufletului romanesc"" - cum este apreciata cartea lui Draghicescu - a aparut in limba romana abia in ultimii ani, in bibliotecile straine servind insa acelora ale caror teme aveau tangente cu istoria si mentalitatile din spatiul carpato-danubiano-pontic. Dupa cum reiese din reflectiile de atunci ale autorului, inainte cu cateva luni de izbucnirea celei mai mari revolte taranesti a secolului, ca si in vara lui 1989 se credea si spunea ca ""mamaliga romaneasca nu pusca"". Mai resemnati si ""cuminti"" apareau tocmai taranii din viitoarele zone de focar. ""In Romania, opineaza Draghicescu, nota aceasta pasiva, resemnata este mai pronuntata in Moldova, apoi in Muntenia, mai stearsa in Oltenia. (...) Romanii din Transilvania se deosebesc foarte mult de cei din Romania. La ei, puterea de resemnare este mult mai mica, energia raspunsului la asupriri s-a cheltuit mult mai mult in fapte violente, in brutalitati decat in plangeri si sarcasme"". Paradoxal pentru cititorul zilelor noastre ce-si inchipuie propria viata marcata de unicitatea ""tranzitiei"", Draghicescu isi numeste timpul in acelasi fel. ""In epoca de tranzitie in care ne aflam - scrie el - ne gasim intr-o atmosfera psihologica si sociala plina de anarhie, foarte complexa, haotica."" Cam ca astazi - ai putea gandi dupa lectura randurilor sale. Doar ca haosul si anarhia erau trecute atunci pe socoteala unui trecut de secole in care, sub dominatia turca si autoritatea fanariota, s-a reusit o ""alterare a sufletului romanesc"". Scindata in doua mari categorii sociale - boierii si taranii - vechea societate romaneasca este deturnata de la o evolutie acordata progresului celorlalte popoare ale Europei de dualitatea comportamentului componentilor ei. Pe de-o parte, boierii, cautand totdeauna sprijin in exteriorul granitelor, erau dispusi la compromis si ticalosie. Neincrezatori in autoritati si elite, din instinct de conservare, satenii s-au repliat in interior, abandonandu-se ""soartei"". Pe cele doua ireconciliabile axe istorice s-a construit psihologia poporului roman caci, scrie Draghicescu, aceasta nu este decat ""rasfrangerea in noi a evenimentelor istorice si sociale cele mai insemnate"". Sub influenta istoriei Orientului s-a format personalitatea de baza a romanilor. ""Nepasarea si fatalismul, rod al celor cateva trasaturi mai de seama ale istoriei noastre si ecou adesea al inrauririi Orientului, sunt notele cele mai limpezi si lamurite ce se pot desprinde in sufletul si caracterul nostru"". O bogata colectie de reflectii si descrieri ale calatorilor straini pe meleagurile romanesti, o multime de episoade istorice semnificative intregesc portretul putin magulitor pe care Draghicescu il face neamului din care se trage. Inapoierea prin ""traditie"". Prin analiza comparata a ""manifestarilor sufletesti obisnuite romanului cu acelea pe care le gasim la popoarele culte apusene"", in ""Psihologia poporului roman"" C. Radulescu-Motru remarca, in primul rand, avatarurile respectului fata de traditii in care traieste taranul roman. Taranii traiesc in traditia muncii colective. Fiecare satean face ""ceea ce crede ca va face toata lumea"", fara a avea curajul sa inceapa o munca altfel decat la termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii este ""nu un simplu risc, ci o nebunie"". ©Arhiva Muzeului Satului
Moromete. Personajul lui Marin Preda in viziunea cinematografica a lui Stere Gulea si interpretarea lui Victor Rebengiuc au intrat in memoria colectiva

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.