6 Ianuarie 2007
A murit Trurli Exact la 24 de ore distanta de venirea Anului Nou 2007, la miezul noptii, 30 spre 31 decembrie 2006, tanti Fruli parasea acest taram in favoarea celui unde Visul este rege. La 5 noiembrie 2006, Jurnalul de Duminica public

A murit Trurli

Exact la 24 de ore
distanta de venirea
Anului Nou 2007, la miezul noptii, 30 spre
31 decembrie 2006, tanti Fruli parasea acest
taram in favoarea celui unde Visul este rege.

La 5 noiembrie 2006, Jurnalul de Duminica publica povestea unui cantec, povestea unei vieti extraordinare. A Elisabetei Funtek sau tanti Fruli, cum ii spuneau apropiatii. Era o poveste care apartinea intr-o oarecare masura familiei compozitorului George Grigoriu, deoarece copiii acestuia au crescut sub ochiul atent al lui tanti Fruli. Andreea Andrei, fiica lui George Grigoriu, ne-a condus prin labirintul trecutului. ""Se pare ca Vasile Vasilache a cunoscut-o si a compus acel cantec pentru ea. Nu stiu daca este o legenda sau nu, dar multa lume ii zice si acum Trurli. Cel putin eu am intrebat-o, ea a spus ca l-a cunoscut si ca el a compus pentru ea. Tanti Fruli, asa ii spuneam noi, a intrat in viata noastra atunci cand parintii mei s-au mutat in casa in care Fruli locuise ca guvernanta. Pe toti trei ne-a iubit ca pe copiii ei si nu a fost casatorita niciodata. Ai mei i-au dat mana libera in ceea ce priveste educatia noastra. Iata, pe 4 noiembrie implineste 100 de ani"", spunea cunoscuta textiera inainte de sarbatoarea din familie.

ADEVAR. La un moment dat a rupt toate fotografiile cu ea in tinerete, poate dintr-un capriciu feminin, cine stie?! Pentru ca nu mai era cea care a fost si nu mai voia sa fie vazuta. Povestea ei incepuse in 1906, cand venea pe lume la Caransebes, intr-o familie cu sapte copii. Elisabeta Funtek era alintata Fruli de cei dragi. A fost guvernanta familiei de avocati Kelmann, prin casa carora se perinda protipendada Bucurestilor din perioada interbelica. Acolo a cunoscut-o Vasile Vasilache si, pentru ca nu a inteles corect numele, i-a spus ""Trurli, draga"".

RESPECT. ""Nu conteaza daca a fost sau nu muza respectiva. Un OM de o asemenea valoare trebuie celebrat si trebuie sa i se acorde un respect deosebit"", scria un cititor virtual al Jurnalului de Duminica si suntem de acord cu el. Daca o intreba cineva, raspundea: ""Am obosit sa mai traiesc"". Suferea ca nu mai putea sa faca treburile casnice. Se simtea pe banca de rezerve a vietii. A acceptat pana la urma ca nu mai are putere. Aceasta fiinta exceptionala, care simtea ca traieste abia atunci cand isi ajuta semenii, a obosit... asa ca a pasit pe un taram mai bun, reintalnindu-i pe toti cei dragi...

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.