Ilustratiunea Romana, 1935 - Era un Craciun la Vatra Luminoasa

Tristetea unui decembrie de altadata. Ion Tic, reporter al Ilustratiunii Romane, isi petrecea Ajunul Craciunului de an 1935 printre 57 de micuti orbi. Randurile ce urmeaza ii apartin lui Tic si ilustreaza exact ce a simtit sufletul de reporter alaturi de sufletele mici si luminoase, dar fara vedere.

Departe, in imparatia intunericului in care colinda cu mintea si cu sufletul cei cincizeci si sapte de copilasi ai «Scoalei de orbi» de pe langa Vatra Luminoasa, am incercat sa-mi petrec, intra€™un an, Craciunul.
Ce se petrece in lumea lor, in aceasta zi in care atatea milioane de copii sea€™nveselesc? Ce bucurii pot descreti fragedele lor frunti imbatranite inainte de vreme? Ce minune Dumnezeiasca poate strecura o dara de lumena in ochii care na€™au vazut niciodata soarele (a€¦)? Cu aceste ganduri am pasit, in ajunul Craciunului, pragul larg si ospitalier al Vetrei Luminoase, acolo unde candva o Inima de Regina prea curand uitata - Regina Elisabeta - si-a pus tot ceea ce a avut mai bun si mai scump.
Un mosneag. In gangul dela intrare, o scena impresionanta. O femee care mangae, dragastos, un copil, ingaimand printre lacrimi: - Nu. Gheorghita, nu se poate! Trebuie sa ramai acia€¦ Ai pe fratele taua€¦
- Nu. Nu, mama. Maine este Craciunul si vreau ca macar odata sa mai fac Craciunul cu voia€¦ Am fost bolnav, deabia ma mai tin pe picioare, de ce nu ma iei? (a€¦) Fata palida a copilasului istovit de boala simti fierbanteala binefacatoare a lacrimilor de mama. Un caine care urmarea din ochi miscarile celor doua finte se aseza langa copilas, ca si cand, prevestind plecarea, ar fi voit sa-l opreasca. Era Nivel, «cainele copiilor orbi», protectorul lor (a€¦).
Intra€™un tarziu, femeia se trezi din durerea care-i sfasiase sufletul si, desmerdand capsorul copilului in orbitele caruia un crud destin infipsese in loc de ochi doua margele albe, spuse: - Nu, dragul mamei, nu se poate. Acasa avem bolnavi. De astadata vei face Craciunul aci, cu fratele taua€¦ Va veni si la tine Mos Craciunul, bun si milostiv, cu traista plina de bunatati si de bucuriia€¦ Anul ce vinea€¦
In clasa in care profesorul orb si el ca si scolarii randuieste repetitiile pentru «serbarea pomului de Craciun» Ionescu Ion citeste cu glas tare «Povestea bradului»a€¦ Firavele degete ale micutului care de opt ani nu mai vede lumina soarelui aluneca cu usurinta peste literele in relief ale voluminoasei carti care-i sta in fata. Ceilalti, urmaresc citind «cu degetele» slova cartii care deapana o miscatoare poveste. (a€¦) - Ionescu Ion, unde esti nascut? In Valenii de Muntea€¦ Pana la 3 ani am vazut. Atunci mi-a «scazut» vedereaa€¦ Apoi in scurta vreme am orbita€¦ - Nu vezi de loc? - De loc. - Si ce pregatesti cu camarazii tai in aceasta clasa? - Recitari si povestiri pentru «pomul de Craciun». Mos Craciun, cum e bun si milostiv, vine si pe la noia€¦ Si noi il intampinam cu cantece si cu uraria€¦ - Asadar, zi de bucurie (a€¦). - Dar l-ai vazut vreodata? - Nu. Mi-l inchipui. Un mosneag garbov cu tolba plina de jucariia€¦

La Vatra Luminoasa. O sarbatoare asteptata de o lume a intunericului.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe