Nu crezuse niciodata ca intr-adevar Mos Craciun vine. Cum sa vina Mos Craciun, daca el, Ion Mischie, stia cine se afla, de fiecare data, sub hainele de opereta? Dar acum venise. Se asezase pe un scaun, langa masa lunga, de protocol, si atipise. Pe la 7 fara un sfert, infofolita si tusind, a coborat Ileana, sa-i aduca un ceai lui barbatasau. Ma scuzati, domnule!, a zis ea. Ma scuzati, nu stiam ca Ion nu e singur! Serviti o cafea, serviti un ceai? Haideti ca e frig si va prinde bine! A, dar uite ca e gheata pe jos, numai un moment, numai un moment!, a mai ingaimat ea, a adus un faras, o matura si a fost foarte uimita cand zgrunturii de gheata de pe jos, cazuti din bocancii vizitatorului, au cazut pe faras, cu zgomot, dar pe covor si pe podea nu lasasera orisicat nici un semn ca s-au topit, nu era nici o picatura de apa. Poate-o fi frig in hol. Nici dupa doua ore, zgrunturii nu se muiasera in cosul de gunoi din bucatarie. Ioane, Ioane, a strigat Ileana, cu cativa zgrunturi in palme. Ioane, nu e gheata, Ioane, sunt pietre pretioase. Omule, cine esti dumneata?, a mai zis, navalind in hol, Ileana. Dar Mosul disparuse. Pe jos, acolo unde-si tinuse picioarele cu ghete mari, numai zgrunturi din astia. Iar bradul, pe partea spre care statuse el, arsese, parca bolnav. Cenusa crengutelor de brad plutea rece prin odaie. Viforul gemea afara si-n soba. De un scaun statea rezemat un toiag stralucitor. Mischie a adormit, de data asta de-a binelea. Pe la pranz, cand s-a trezit, a crezut sincer ca totul fusese un vis. Care Mos Craciun? S-a dus la baie. S-a barbierit. Si-a tras ciorapii de lana si s-a imbracat si s-a incaltat gros. S-a uitat pe geam la cer. Ningea teribil. Craciun bogat anul asta, an bogat - alalalt. Ion Mischie a iesit in curte. Unde e lopata, Ileana? Cum, in curte?, a bombanit Mischie. A facut primii pasi cu atentie mare, sa nu cada. Cand a ridicat ochii, de dupa marginea caciulii, Mos Craciun arunca zapada in stanga si-n dreapta partiei. S-a uitat si el la Mischie si i-a zis: Vezi ca toporul ala trebuie ascutit, ca nu prea am putut face nimic cu el, nu intra-n butuci! Pe partea de poteca dinspre poarta, unde lopata n-apucase sa ajunga, nici o urma de pas, pe toata inaltimea zapezii, pana catre gard. Iar gheata era de-adevaratelea facuta din pietre pretioase. Pe jos, la stresini si pe bocancii Mosului care, dupa ce a terminat treaba in curte, s-a ridicat drept la cer, lasand in urma, pe unde pusese talpile, rumegus, balast de pietre scumpe, care nu se mai topeau. Au tras ai casei zile si zile cu farasul, cu lopata, cu matura sa le scoata si n-au putut. Se incarnasera definitiv.
(din volumul ""Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001"", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001)
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
She's Next: femeile adună mai ușor oameni. Cum se aplică asta în antreprenoriat?
Sursa: start-up.ro
-
Cora devine Carrefour: până la începutul lunii mai toate hipermarketurile vor...
Sursa: retail.ro
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
Creștere de 40% a portofoliului Ecofinance România
Sursa: futurebanking.ro
-
De ce te lasă Dumnezeu să urli de durere?
Sursa: garbo.ro
-
Oana Roman a reacționat după criticile aduse de Selly: Mă amuză foarte tare ...
Sursa: kudika.ro
-
Sondaj Libris: Când, unde, cât și de ce citesc românii. Ce buget alocă lunar...
Sursa: wall-street.ro