2 Decembrie 2006
Acum vreo trei ani, pe la sfarsitul lunii august, mi s-a pus pata sa merg impreuna cu un prieten la Vama Veche, fix cand era Stufstock. A fost o eroare fiindca deja se dusese buhul trebii si era o inghesuiala de nedescris. Am gasit cu greu un loc und
Acum vreo trei ani, pe la sfarsitul lunii august, mi s-a pus pata sa merg impreuna cu un prieten la Vama Veche, fix cand era Stufstock. A fost o eroare fiindca deja se dusese buhul trebii si era o inghesuiala de nedescris. Am gasit cu greu un loc unde sa ne punem cortul (amicul meu era membru PD si in mod premonitoriu isi luase un cort mare si portocaliu) si am vazut pe pielea noastra cum e sa stai intr-o cutie de sardele. Adica, am nimerit intr-un loc unde erau nenumarate persoane pe metru patrat, aproape toate moarte de bete. Nu am avut de ales si am dat-o si noi pe ulei, fiindca nu mai suportam sa auzim cum se amesteca dizgratios, in jurul nostru, cele mai diferite stiluri de muzica, venite din toate partile, cu ragete si sunetele specifice pe care le scot oamenii cand vomita. Telefonul
Pe fond de pileala m-am apucat sa-i explic prietenului portocaliu in cuget, Bogdan, ca fetele ""de cartier"" sunt mult mai de treaba decat snoabele si copchilele de bani gata, care se gaseau din plin prin Vama. Fiindca, datorita unei documentari prin Pantelimon o cunoscusem pe Oana, o fata maslinie, care traia intr-un mediu dubios, m-am gandit sa-i fac lui Bogdan o demonstratie practica. Eu nu mai stiu exact ce s-a petrecut, dar, din relatarile prietenului, am aflat ca am sunat-o pe Oana si am fost duios, spunandu-i ""hai dreacului si tu la mare, ca am chef sa-ti dau o ...."". Printre alte dulcegarii i-am explicat cu oarecare acuratete unde suntem campati, i-am dat puncte de reper. Pe la vreo patru de dimineata am facut poc si am adormit bustean. La pranz, inca dormeam, cand Bogdan a inceput sa ma scuture puternic. Mi-a zis ca am niste vizitatori. Am scos capul pe usa cortului si am vazut-o pe Oana insotita de doi gealati. Erau prietenii ei Basinicu (de fapt il chema Nicu, dar se basise-n public la un chef) si Teasta. Fata nu venise cu mana goala, isi adusese si niste tovarasi care nu vazusera niciodata Vama Veche. Ambii erau posesori de ghiuluri si lanturi de bicicleta din aur, atarnate la gat. Nu am avut de ales, eu lansasem invitatia, asa ca a trebuit sa-i cazam pe cei trei in cortul nostru de sase persoane. Situatia a devenit tragica in momentul in care au inceput sa puna, in ""incinta"", manele cu sonorul cd-ului dat la maximum. Baietii erau deosebit de draguti. Basinicu era volubil, zicea tampenii si facea bancuri fizice, in timp ce domnul Teasta parea un spirit analitic: nu zicea nimic si desena zvastici pe nisip, pe notele de plata sau le confectiona din bucati de servetel. Cand eu am plecat cu ""aleasa inimii"" inspre niste boscheti orientati spre Bulgaria, Bogdan a ramas, disperat, in compania celor doi. Ascunselea
A doua zi, dis-de-dimineata, cei trei au ple-cat pana la Mangalia, in scop de shopping. M-am sfatuit cu Bogdan si am decis rapid sa ne strangem cortul, sa mergem in 2 Mai, ocazie cu care sa scapam si de viermuiala din jurul nostru si de vizitatori. Imi ramanea sarcina sa-i explic Oanei ca am fost chemat de urgenta la redactie si ca am plecat cu o masina, impreuna cu niste amici, spre Bucuresti. Am strans repede tot, am dat telefonul explicativ, dar ne-a pus dracul sa mai ramanem la o bere, care a chemat altele. Stateam pe o terasa, balotam in noi lichid, cand Bogdanel transformat in ""Ochi de soim"" a zis disperat: ""Uite-o pe Oana cu aia doi!"". M-am bagat rapid sub masa lunga la care stateam, tragandu-mi si amicul de guler, in jos. Nu stiu cum am nimerit intre niste picioare, dupa dimensiuni, de fata. Am auzit ca o voce revoltata imi spune: ""Ce faci acolo, maniacule?!"". Era proprietara picioarelor. Am scot incetisor din mine ""ssst, iti spun intr-un minut!"". Asa am cunoscut-o pe Alina, studenta in ultimul an la Litere, blonda cu ochi verzi. Dupa ce a trecut pericolul i-am explicat tarasenia, am intrat in vorba si am vazut ca avem multe lucruri in comun. Si ea era dezgustata ca ""Vama nu mai e ce-a fost"", asa ca s-a mutat cu noi in 2 Mai. Dupa ce am facut baie seara, goi in mare, a trebuit sa-l rog pe Bogdan sa se plimbe vreo trei ore, ca sa avem cortul liber, pentru ca era o seara friguroasa, nepropice pentru ""amor in sanul naturii"". Relatia a continuat si la Bucuresti, o perioada. Dupa ce a terminat facultatea, Alina s-a intors la Buzau, orasul ei de origine, unde a devenit o onorabila profesoara de liceu. Am ramas in relatii amicale, si acum imi mai da din cand in cand cate un mail, ba chiar bem o cafea cand trece prin Bucuresti. De ziua ei, la 27 august, i-am scris tocmai din Mexic ca e ultima mea amintire placuta din Vama Veche.

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.