Revansa e aproape. Il vom corecta drastic si perdant pe Karl Marx. Una dintre vorbele de duh necurat ale filosofului care a strivit sub profetii secolul al XX-lea spune ca istoria se repeta. Mai intii ca tragedie, apoi ca farsa. Nu e asa.

Revansa e aproape. Il vom corecta drastic si perdant pe Karl Marx. Una dintre vorbele de duh necurat ale filosofului care a strivit sub profetii secolul al XX-lea spune ca istoria se repeta. Mai intii ca tragedie, apoi ca farsa. Nu e asa.

Formula e dezmintita cu o viclenie asidua si infricosatoare de ultimii 60 de ani de istorie romaneasca. Pina la urma, vom incheia acest interval, asa cum l-am inceput. In cadrele comode si iresponsabile ale farsei. Catastrofa istorica declansata, in 1944, de ocupatia sovietica se va retrage in manuale, apoi se va destrama in uitarea activa a generatiilor care vin, dar nu va inceta sa emita, eficient si prelung, dindaratul realitatii sociale si politice. Aparent, amindoua vor fi profund imbunatatite de europenizare. Intr-adevar, admiterea in UE va fixa pragul istoric de incetare a ostilitatilor. Insa primul beneficiar al acestui armistitiu general va fi colectivitatea sociala a celor care au implantat la mare adincime comunismul si succesiunea lui. Norodul anonimizat al activului de Partid si Securitate. Admiterea in UE va fi insotita de pretentia unui bilant. Nu e cazul sa asteptam dezvaluiri dupa. Sezonul revelatiilor se incheie pe 1 ianuarie 2007. Clasa politica mostenitoare a retelei de stat comuniste va fi in masura sa proclame sfirsitul istoriei. Si in mare masura are dreptate.

Raminem cu ce am facut si cu foarte putinul pe care CNSAS il mai poate face in urmatoarele doua luni, atit cit ii va permite timpul, printre intrevederile initiatice cu Guru Turcu. Din milionul de dosare plimbate si pieptanate intre SRI si CNSAS am vazut citeva file. Lotul deconspiratilor se reduce la citeva figuri palide si pasagere. Priboi e de mult integrat si conspirat pe undeva prin Europa. Mona Musca va cistiga in justitie dreptul de a evada de sub escorta. Legea o ajuta nepermis de mult, asa cum ajuta legea de uz circular, in statele circulare de tip mafiot sau restaurator. Acum apare Liviu Turcu, un grafoman care bintuie insotit inexplicabil de cuvintele profesor doctor. In liste, de buna seama. Doctor Turcu isi presara listele cu trimiteri oraculare la nume si indicative de Unitati ale Securitatii. Ideea vine din practica scolarilor care deschid cartea de telefon la intimplare, gasesc numarul lui Popescu si, apoi, intreaba cu voce grava: familia Popescu, nu-i asa?

CNSAS face o eroare uriasa. Credibilitatea acestui personaj semiobscur e zero. Repus in drepturi imediat dupa 1989, spre desoebire de Pacepa, Turcu s-a parcat in preajma cercurilor care cocheteaza cu ideea ca Securitatea a fost o institutie patriotica, pusa la munci murdare de Ceausescu. Pentru asa ceva nu era nevoie de suplimentul Turcu. Vadim Tudor si D. Voiculescu erau de ajuns. Aparitia lui Turcu nu e decit semnul ca scurta si neputincioasa zbatere romaneasca impotriva trecutului comunist se incheie confuz, dezordonat si hilar. Ca farsa.

Nu reusim sa asasinam comunismul. Undita lui Turcu nu e arma de vinatoare, ci pretext de saga si tacla. Singurul rezultat notabil al acestei tentative de asasinat cu gloante oarbe va fi Raportul Comisiei Tismaneanu - un document, din cite se pare, amplu, serios si necontestabil. Daca presedintele Basescu il va adopta si il va recomanda spre absorbtie nationala, educatia generatiilor viitoare nu va mai putea invoca pretextul lipsei de directie. Insa Raportul Comisiei Tis-maneanu e o lucrare de istorie, nu istoria insasi. Probatoriu, nu terapie. Societatea romaneasca va ramine in tovarasia anecdotelor si a mistoului institutional care au tinut de vorba, pe hol, problema comunismului, de 17 ani incoace. Despartirea de comunism va fi lesne de confundat cu indiferenta. E exact pacatul cu care a inceput, in 1945, viata romanilor sub comunism. In ciuda opiniei si a iluziei generale, comunismul s-a instalat rapid si fara probleme. Sutele de mii de arestati si de asasinati pe care ii invoca si ii omagiaza Raportul Tismaneanu au fost victimele incercuirii, nu victimele luptei cu comunismul. Societatea romaneasca n-a raspuns cu adevarat. Nici atunci, nici acum. Unde e tragedia? Probabil, in Polonia. Istoria recenta a Romaniei a inceput, a continuat si se va incheia ca farsa.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.