Politica fara politic

Oricit ar promova realistii sau cinicii politica fara politic, aceasta se impiedica la fiecare pas. Si pentru a masca lipsa obiectivelor scandalurile sint instrumentele favorite. Ele simuleaza existenta spatiului public, iar noile media propaga cu viteza informatia. Nu altfel s-a intimplat si in cazul Vosganian.

Lungul sir de scandaluri politice ne pune in fata unei intrebari cruciale: se poate politica fara politic? Nu e o dilema specific romaneasca. Chestiunea se poate pune la fel de bine in engleza, Politics without Policy, sau in franceza, la politique sans le politique, dar problema ramine: unde duce politica fara repere? Cum poate fi ea altceva decit o politica de azi pe miine, de mintuiala, la plesneala. Si mai ales la cacealma. Fara politic, fara obiectivul valoric asumat rational si dezvoltat teoretic, politica nu poate trece dincolo de batalia pentru putere, nu poate sistematiza, nu poate oferi motive consensului, ci doar al diviziunii. Iar o politica fara viziune, mimetica, ramine suspendata in prezent. Si tocmai de aceea nu conduce nicaieri. Marea victima a acestei operatiuni este moderatia, care devine indezirabila. Acordul opiniilor devine improbabil, iar cunoasterea este inlocuita cu declaratia de credinta. Partizanatul ia locul obiectivitatii, latura publica a politicii, nucleul structurant al oricarei ordini convenite, fiind expulzata in afara teatrului de lupta. Noul sistem vasalic distruge politicul, reducindu-l la rolul de simpla teorie. Jocul de-a politica e pustiitor. Dupa meci cimpul public devine vid. Iar pe vid nu se poate construi nimic.

Oricit ar promova realistii sau cinicii politica fara politic, aceasta se impiedica la fiecare pas. Si pentru a masca lipsa obiectivelor scandalurile sint instrumentele favorite. Ele simuleaza existenta spatiului public, iar noile media propaga cu viteza informatia. Nu altfel s-a intimplat si in cazul Vosganian. Politicul sub forma sa practica, a politicilor, nu a contat. Totul s-a invirtit, cel putin la Bucuresti, dar prin reflex si diversiune si la Bruxelles sau Strasbourg, in jurul persoanelor. Caci Vosganian era doar un pretext al luptei crincene dintre Bine si Rau, dintre Basescu si Tariceanu. Dar, vai, inca o data politica nu poate tine locul politicului. Transferul pe plan european a puerilelor conflicte romanesti a ilustrat imaturitatea vietii publice dimbovitene. In locul unei abordari institutionale conflictul a fost exportat, fie si pentru o perioada scurta, pe coridoarele si in cabinetele de la Bruxelles. Daca mai aveau indoieli, occidentalii au inteles intr-un final ca nu sintem pregatiti sa influentam, ca sa nu zic, sa determinam politici publice comunitare, dar putem oricind aduce problemele noastre in fata Europei. La judecata.

Lipsa oricarei directii in politica romaneasca este deja un handicap. Iar iluzia ca economia si societatea pot functiona fara politica este contraproductiva. Lupta pentru suprematie a lui Traian Basescu a spulberat pe rind adversarii, dar nu a adus nici o clarificare pe scena politica romaneasca. Nu stim nimic mai mult decit ca solutia sint alegerile anticipate. Si pare ca aici, in acest punct, cadrul constitutional nu conteaza foarte mult. El este un fel de fundal care poate fi schimbat in functie de piesa. Farsa politica la care ar fi obligat Parlamentul pentru a indeplini conditiile constitutionale pentru dizolvarea sa ar compromite orice sansa de a reabilita pozitia sa institutionala. Acordul constitutional din 1991, reiterat in 2003, urmarea tocmai asigurarea stabilitatii guvernamentale impotriva arbitrariului prezidential si a fragmentarii politice. Parlamentul urma sa devina locul consensului. N-a fost sa fie, dar vina nu e a institutiei, ci a partidelor ce au populat-o.

Politica fara politic esueaza intr-un razboi permanent si inutil, asa cum politicul fara politica nu trece de textul programelor de partid. Adaptarea viziunii constitutionale la noua Romanie, transfigurata de aderare, ar fi fireasca, dar solutia, in ordinea politicului, ramine modificarea prealabila a textului constitutional, iar nu alegerile anticipate. Insa din nou instrumentul este pus inaintea obiectivelor. Si dupa alegerile anticipate ce ar urma? Daca pina de curind directia exista, chiar daca nu afirmata plenar, si presupunea conservarea vechiului regim, acum ea este incerta. Mai exista ceva dincolo de persoane? Mai e loc de proiecte politice in Romania?

---

Despre autor: