Restituiri necesare, la Muzeul Cotroceni

Tata si fiu, revenire peste timp si dincolo de timp. Muzeul National Cotroceni gazduieste, pana saptamana viitoare, o expozitie de referinta pentru creatia celui care a fost Alexandru Tipoia, secondata de o selectie reprezentativa din opera ultimilor ani a lui George Tzipoia, fiul marelui artist. Un adevarat regal, miniretrospectiva Alexandru Tipoia, care urmareste etapele majore ale evolutiei sale - se afla sub semnul unei binevenite restituiri; o reconsiderare valorica a ultimului "clasic-modern" al generatiei sale, - "veriga importanta in lantul artelor plastice romanesti". "Opera sa - comenteaza George Tzipoia - face legatura intre generatia anterioara, reprezentata de artisti precum Ghiata, Catargi, Ciucurencu, Baba, Tuculescu si mai tinerilor confrati Paul Gherasim, Pacea, Alin Gheorghiu, Niculiu, Marin Gherasim, Bernea. Dar mai important - continua George Tzipoia - face legatura de substanta plastica, de cercetare unica si inconfundabila, care n-a mai existat pana la el si nici dupa el". Catalogul celor doua personale, reunite sub genericul "Destine artistice: Alexandru Tipoia- George Tzipoia"- Aripi si Stele (documente ale existentei), are meritul de a deschide un camp larg pentru o perceptie unitara a operei tatalui, intr-un sensibil dialog cu cea a fiului, care ma insoteste, intr-un parcurs lamuritor, printre printre compozitii cu chei, simfonii fantastice, instrumente muzicale de o magnifica armonie, drumuri barate, cetati imaginare, alaturi de un peisaj din Assisi, printre portretele si autoportretele lui Alexandru Tipoia, miraculos absorbite in spatiul mistic al Cuhniei. "A avut vocatia singularitatii absolute, a neinregimentarii, a pasiunii adanci si a perfectiunii". Un portret sumar, care exprima esenta artei, a pictorului si a omului Alexandru Tipoia, vazut si simtit (de catre fiul care i-a urmat drumul) pana in strafundurile constiintei si daruirii sale de-o viata pe altarul artei. O biografie ignorata sau uitata pe nedrept. O experienta ce sta sub fascinatia propriei dorinte de autodepasire. O muzica irepetabila intr-o lume mai putin apta sau dispusa s-o descifreze, sa-i accepte miracolul.
Organizata de Fundatia "Pictor Alexandru Tipoia", infiintata de fiul sau, la cativa ani dupa moartea artistului, aceasta dubla expozitie are meritul de a restabili un adevar, negrait multa vreme, si de atrage atentia, in primul rand, asupra valorii indiscutabile a operei celui disparut.
"Toata opera lui a creat-o in Romania. Numai ca nu a fost apreciat in regimul comunist pentru ca nu a facut politica acelui regim, insa era extrem de apreciat de aceia care stiau sa aprecieze arta, de artisti in general, de cunoscatorii avizati, ce-i drept foarte putini la numar", marturiseste George Tzipoia, stabilit, din 1982, la Geneva. "Pe de alta parte, Alexandru Tipoia nu a avut nici o lucrare in expunerea Galeriei nationale de la Muzeul de Arta; nu a avut nici o expozitie retrospectiva in timpul vietii pentru ca nu i-a fost permisa, cu toate ca ea era pusa de ochii lumii in plan, dar nu s-a realizat niciodata. De abia dupa moartea lui, la cinci ani, in 1998, am facut un efort imens sa-i organizez o retreospectiva la Muzeul National de Arta. Atunci s-a vazut amploarea cercetarii lui plastice, pe parcursul a sase decenii de munca creatoare".
Expozitia de la Muzeul Cotroceni incheie periplul romanesc al creatiei lui Alexandru Tipoia, care a debutat, in luna martie, la Muzeul de Arta din Cluj, itinerata apoi la Muzeul de Arta din Bistrita si la galeria din centrul orasului. "Din pacate - imi spune George Tipoia - la Galeria nationala a Muzeului de Arta al Romaniei, Alexandru Tipoia este prezent numai cu o singura lucrare, din anul 1941, cred, in timp ce opera lui s-a dezvoltat dupa a doua jumatate a secolului si are o evolutie extraordinar de interesanta, care nu este cunoscuta.
Despre sine vorbeste mai putin. De fapt, arta sa isi dezvaluie, intr-o inspirata compunere pe simezele Cuhniei, frumusetea simbolisticii reprezentata prin seria Aripilor si Stelelor. "Eu cred ca barbaria unei societati se masoara in lipsa nevoii de arta. Arta e prea complicata pentru minte si pentru suflet. Oamenii nu au instrumentele necesare ca sa se apropie de arta: le lipseste sensibilitatea si puterea intelectuala. In arta, in primul rand, iti investesti viata. As spune ca panzele, culorile si toate accesoriile care costa enorm, pana la urma nu au nici importanta, nici valoare. Investitia umana, spirituala, conteaza. Iti investesti o viata - de fapt, lucrul cel mai interesant - pentru ca investesti ca sa te construiesti".
Credinta si pasiune. Dorinta de a privi si trai peste timp. Acesta este George Tzipoia.

---

Despre autor: