Cu Petre Oprea pe urmele anilor '80

Criticul si istoricul de arta Petre Oprea nu-si dezminte flerul evocarilor, fara menajamente, de pe taramul artei plastice romanesti, vazuta pe parcursul a patru decenii. "Jurnalul anilor 1981-1988", cea mai recenta carte a sa, continua ciclul intitulat "In preajma artei", circumscris perioadei amintite, din care fac parte "Contact cu arta"(1950-1956), "Jurnalul unui inspector la Directia artelor plastice" (1957-1958), urmat de o introspectie in seria evenimentelor urmatorilor doi ani, apoi Jurnalul anilor '67- '70, al anilor '71-'75, care continua cu perioada '76-'80.
Aparut, recent, la Editura Maiko, volumul "Jurnal 1981-1988" aduna, in fuga penitei si cu verva binecunoscuta, viata si perioadele de creatie ale unor nume de referinta din istoria plasticii secolului XX, culisele si tensiunile din jurul unor nesteptate schimbari de situatii care puneau in joc atat soarta breslei, cat si statutul unor valoroase monumente din patrimoniul cultural, cum a fost daramarea Manastirii Vacaresti. "Insemnarile perioadei 1981-1988 sunt jalonate de doua borne importante din activitatea mea de muzeograf, de istoric si critic de arta - scrie Petre Oprea - marcand inceputul si sfarsitul acestei perioade", si anume eliberarea sa de raspunderea conducerii nemijlocite a Muzeului Colectiilor de Arta si cererea din anul 1988 de pensionare anticipata, care "i-a surprins pe multi". Sunt descrise, amplu sau fragmentar, atitudini firesti sau socante ale actorilor evenimentelor surprinse, purtand amprenta epocii de obedienta, reactia mai marilor acelor timpuri, directii, orientari si aspiratii voalate de "spiritul de gasca", de orgolii si neputinte, sub platosa carora mocnea nemultumirea celor mai multi dintre artisti. Un fel de tunel al existentei marginale, la care erau condamnati acestia, nevoiti sa dea chip unei imagini impuse. Fara a se autoerija in "observatorul" suprem al evolutiei artei romanesti, Petre Oprea conchide: "Pictura romaneasca are ca trasatura esentiala optimismul, caruia cei mai multi artisti figurativi prea adesea ii insufla o aura romantica, un eriism sarbatoresc, ceea ce duce la o searbada fanfaronada imagistica. Altii, putini, prezinta optimismul sub forma lui de existenta darza, aproape mistica". Iata un tablou al anilor '80 dificil de pus sub lupa. Petre Oprea se incumeta sa-i patrunda sensurile, trecand dincolo de ramele lui fragile. Faptul ca reuseste nu ne surprinde. Continua doar sa ne uimeasca privirea unui om care a "masurat" cu luciditate, revolta si umor dimensiunea unor aberatii perpetue. Si inca mai are multe sa ne spuna.

---

Despre autor: