Raul liberal si noua istorie

Partidul National Liberal a devenit cel mai periculos grup politic romanesc. Nu e un triumf fara competitie. Insa ce au reusit liberalii are ceva iscusit si indraznet. O ticalosie stilata, ca un zimbet de chelner chipes si hot.

Contributia liberala la degradarea vietii politice romanesti inainteaza sub masca modernitatii si, din acest motiv, e inconfundabila. Ea se desparte, prin snobism si panas, de masivitatea agrariana a bunilor prieteni pesedisti si de incruntarea manelista a viitorilor prieteni peremisti.

Bilantul Delegatiei Permanente incheiate alaltaieri, la Cluj, e formidabil.

El descrie perfect ambii versanti ai raului liberal: demagogia larga si violenta precisa. Au fost dati afara doi tineri cruzi si dinamici: Cristian Boureanu si Raluca Turcan. Amindoi vinovati de delictul de gindire critica si nevinovati de alinierea la motorul intern al partidului. In schimb, a fost admisa in PNL admiterea in Uniunea Europeana, o cotitura istorica pe care primul-ministru Tariceanu a infiat-o fara drept. Admiterea admiterii e versantul demagogic pe care liberalii l-au inaltat, la un unghi de inclinare necunoscut de la Caragiale incoace. Excluderile sint celalalt versant: precizia de lunetist care apara integritatea propatriciana a partidului.

Punctul de intilnire al versantilor e un antireformism atroce, pe care opinia publica ezita inca sa il recunoasca, incurcata si inramata, cumva, in bunele maniere ale politicii fixate de perioada 1989-2004. In acest interval expirat, liberalii au facut (adesea sincer) figura de partid principial. Etapa a coincis, exact, cu impulsul dictat de gindirea flexibila si vasta a lui Valeriu Stoica, liderul disidentei intelectuale distruse acum de nevoile grupului Patriciu. Asa au devenit noii liberali avangarda antireformismului romanesc, vehiculul politic al unei arii de interese statice si convergente care cupleaza armonios cu UDMR si PC.

Recapitularea sumara a actiunilor pe care liberalii le-au semnat sau contrasemnat in 20 de luni e socanta. Interventia liberala la guvernare a inceput, practic, cu un refuz fundamental: sabotarea alegerilor anticipate. Organizarea anticipatelor ar fi clarificat compozitia Parlamentului si ar fi dat, chiar, caracter operativ aceste institutii care blocheaza, acum, intiative ca Agentia Nationala de Integritate. Liberalii s-au impotrivit si rezistenta lor, instrumentata de Dinu Pariciu, a scos PSD-ul dintr-un impas istoric. Tot liberalii au fost promotorii aprigi ai gherilei anti-macoviste, numele de cod al impotrivirii la emanciparea Justitiei. Aceasta suita de ambuscade perfide a inceput cu convocarea Monicai Macovei la o intrunire cu proaspatul anchetat Patriciu Dinu, in cabinetul primului-ministru, a continuat cu telefonul plecat pe aceeasi tema si din acelasi cabinet catre procurorul general Botos si s-a incheiat abject cu santajul fabricat de Dan Voiculescu, dupa intilnirea cu Tariceanu. Tot liberalii au reusit sa se ilustreze ca putere de stat cu agenda de partid si au fredonat campania de retragere a trupelor din Irak. Clipa excluderii lui Boureanu si Turcan ii surprinde, de altfel, pe liberali, stringind la piept o podoaba ca Atanasiu si mustrindu-l, cu mii de scuze, pe Patriciu, pentru vina de a fi finantat, pe ascuns, PSD-ul.

Pe scurt, liberalii au incercat reanimarea PSD, au schimbat unghiul de sprijin de indata ce PSD a clacat, au stavilit reforma judiciara si au simulat un anticomunism pe care se vor pricepe sa il inece procedural. Liberalii sint acum adevarata si noua putere a stagnarii. Vocabularul european si usurinta de a-l desfasura demagogic au creat impresia ca partidul are profil modern. Cu aceste mijloace au reusit liberalii sa fixeze reputatia de dictator potential a presedintelui Basescu. Adevarul e ca liberalii au urzit pas cu pas impasul. Ei l-au silit pe presedinte sa il promoveze pe Maior-PSD spre sefia SRI.

Am intrat intr-un moment istoric nou care scoate din uz abordari potrivite in logica politica de pina in 2004. Noul adversar plenar al dezvoltarii e PNL. Liberalii se pregatesc sa devina interfata oligarhiei cu Uniunea Europeana. Societatea civila ar trebui sa recalculeze: ori ramine ostatic al logicii binare care a dominat politica ultimilor 16 ani, ori face pasul spre noua realitate in care Traian Basescu incearca sa largeasca spatiul de joc. Caci, intre timp, antireformismul a schimbat, din nou, dupa vechiul sau obicei, masca, spre a-si proteja substanta.

---

Despre autor: