Muzeul National de Arta, sub semnul Francofoniei

Destin sau intamplare, istorie culturala cuibarita in frumusetea unui timp care ne-a daruit capodopere. Un patrimoniu inegalabil, aproape uitat de unii dintre noi, sau pentru altii aproape necunoscut, isi dezvaluie astazi bogatia spirituala. Cum altfel am putea prefata revenirea noastra asupra evenimentului ce a debutat, zilele trecute, la Muzeul National de Arta al Romaniei?! "Antoine Bourdelle (1861-1929), vector al modernitatii. Bucuresti-Paris, o prietenie franco-romana" este genericul expozitiei ce reuneste, in premiera pentru publicul roman, 67 de opere realizate de Antoine Bourdelle (sculpturi in bronz, ipsos, marmura si lucrari de grafica), alaturi de 9 fotografii executate de artist in timpul lucrului, la care se adauga 17 sculpturi ale discipolilor romani ai artistului. O intalnire unica dintre doua mari personalitati culturale de la inceputul secolului XX: sculptorul francez "deschizator de drumuri" si renumitul colectionar roman, Anastase Simu, fondatorul primului muzeu particular din Romania. Majoritatea pieselor prezentate publicului provin de la muzeul Bourdelle din Paris, celelalte - "Beethoven", "Fructul", "Heracles arcas", (toate din bronz), "Studiu de cap" (ghips), bustul lui Anastase Simu (in bronz si marmura) si al sotiei sale, Elena Simu (de asemenea in bronz si marmura) - facand parte din patrimoniul Muzeului de Arta al Romaniei, pastratorul operelor lui Bourdelle din colectia fostului muzeu Simu (cazut demult prada demolarilor din anii comunismului). Se cuvenea o revenire asupra expunerii de la Palat (Sufrageria Regala), tocmai pentru a accentua importanta acestei intalniri unice, care a facut posibila, in urma cu aproape un secol, intrarea in constiinta publicului si specialistilor romani a numelui si operelor lui Bourdelle. Ce importanta prezinta pentru generatiile tinere aceasta intalnire prilejuita de Anul Francofoniei? Una magistrala, menita sa repuna in valoare ceea ce vremurile par sa inghita, pe nedrept, in malaxorul indiferentei: relatia dintre artisti si colectionarii-mecena, un fel de "rara avis" in zilele noastre. O reconsiderare a ideii gratie careia spiritele mari, cele care fac istorie, se intersecteaza sau coabiteaza dupa reguli si principii nescrise. Unul dintre acestea poarta numele "pasiune", iar celalalt, "generozitate". Ambele izvorand din dragostea pentru cultura, ce trebuie alimentata, sustinuta, stimulata.
Revenind la dialogul cultural-afectiv, sub aura caruia a debutat si proliferat aceasta uniune de ganduri Bourdelle - Simu, nu putem sa nu amintim ca presa franceza a inceputului de secol XX semnala unicitatea acestui dialog fast, Anastase Simu fiind considerat, la acea vreme, unul dintre primii colectionari straini ai lui Antoine Bourdelle. De altfel, si cu prilejul altor achizitii facute de Simu - cum ar fi, de pilda, statuia "Munca", a lui Dalou - se spunea: "Poate ca nu exista un prieten mai cald si mai generos al scolii noastre ca Dl. Simu, de la Bucuresti, care a inzestrat acest oras cu un mare si superb muzeu, unde scoala noastra este intr-adevar predominanta... Numeroase piese remarcabile din ultimii ani au luat drumul Muzeului Simu, si cum aceasta frumoasa initiativa este admirata in mod unanim de bucuresteni, o asemenea atitudine trebuie considerata nu numai ca un omagiu adus artei noastre, dar si ca o izbanda a ei".
Cum era privit in epoca acest lacas al artelor ridicat de sotii Simu este infatisat pe larg si in albumul editat cu prilejul actualei expozitii de la Palat, dedicata intalnirii celor "doua talente". "O casa a frumusetii franceze" sau un "Panteon francez" sunt atribute pe deplin justificate in presa franceza a inceputului de secol, atunci cand reprezentantii acesteia fac referire la muzeul din Bucuresti al familiei Simu.
Nu incape indoiala ca Anastase Simu era un subtil si rafinat iubitor de arta adevarata, un cunoscator al domeniului, in care se initiase treptat. Optiunea pentru arta lui Bourdelle nu mai avea nevoie de explicatii. "Bourdelle avea vocatia artei monumentale", scria regretatul critic si istoric de arta Remus Nicolescu, in articolul sau despre sculptorul francez, publicat integral in albumul amintit. Arta "pe care o aprecia mai presus de orice, in pictura, ca si in sculptura. <>", afirma Bourdelle, citat de Remus Nicolescu. "<>. Iata de ce", continua criticul roman, "il sfatuia pe Simu sa-si imbogateasca colectia cu vechi picturi romanesti: <>".
Cat de mult a insemnat pentru Simu prietenia cu artistul si omul Antoine Bourdelle transpare din insasi alaturarea numelor acelora care i-au fost discipoli, frecventandu-i atelierul si Academia Grande Chaumiere, careia i-au trecut pragul sute de aspiranti la gloria artei din intreaga lume. Celine Emilian, Irina Codreanu, Margareta Cosanceanu-Lavrillier, Mihai Onofrei, Vasile Vasiliu - Falti, toti acestia sunt prezenti in expozitie cu cateva lucrari ce poarta marca influentei maestrului lor. "In felul acesta, el si-a pus o dubla amprenta pe sculptura si pe arta contemporana: a influentat direct stilul si opera unei intregi generatii de sculptori europeni", aminteste, in prefata albumului, primarul Parisului, Bertrand Delanoe. "A marcat istoria artei cu maiestuoasele sale figuri alegorice, aflate la confluenta unui expresionism violent si framantat cu modernitatea unor linii de forta, intotdeauna simple".
Reintalnirea Bourdelle-Simu prin aceasta cu adevarat impresionanta desfasurare a geniului lor creator - sculptorul si "fondatorul" - era necesara. Atat pentru generatiile care abia pasesc pe drumul artei, cat si pentru publicul bucurestean, in a carui memorie culturala Muzeul Simu risca sa ramana doar o amintire indepartata.

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe