Intram in Europa intr-un moment in care, pe fond, sintem inca departe de ea si mai avem multe teme de facut. Daca nu le vom sti face in timp util, ni se va arata, ca si pina acum, calea.

In toti acesti 17 ani scursi de la revolutie, cl
Intram in Europa intr-un moment in care, pe fond, sintem inca departe de ea si mai avem multe teme de facut. Daca nu le vom sti face in timp util, ni se va arata, ca si pina acum, calea.

In toti acesti 17 ani scursi de la revolutie, clasa politica din Romania s-a comportat, in relatia sa cu Europa, asemeni unui bolnav ajuns in stare grava la reanimare (inclusiv pentru ca supravietuise comunismului), dar care se incapatineaza sa asculte de medic sau refuza masca de oxigen pe motiv ca stie el mai bine ce si cum e cu caile de vindecare. Maniera aceasta babeasca de raportare la un sistem mult mai functional decit al nostru n-a facut decit sa amine integrarea cu citiva ani buni. Slava Domnului, povestea cu mintea de pe urma a romanului a functionat si de aceasta data. Am realizat unde ne e bine, dar cu sacrificii inutile. Ne-am prins tirziu ca "omul cu halat alb" pentru Romania tranzitionala il reprezinta tocmai spatiul in care urmam sa ne integram la inceputul lui ianuarie. Asadar, iesiti din esalonul doi al unui sistem sufocant, care ingustase simtul realitatii si codurile de comunicare cu lumea civilizata, liderii nostri politici au reactionat ca orice traditionalist: socati de schimbare si reticenti la proiectele de succes, consacrate in Occident.

Chiar daca aderarea e perceputa ca un moment festiv, de euforie (o betie cu tescovina, as adauga), poate merita sa ne aducem aminte si de unde am plecat, de drumul parcurs. Ne-am jurat sa nu ne vindem tarisoara si azi ne rugam sa vina tot mai multe investitii straine; am cerut odihna vesnica intelectualilor si azi ne plingem ca sint prea putini sau ca pleaca in afara; ne panicasem ca ungurii vor fura Ardealul galetusa cu galetusa si de zece ani UDMR e bine mersi la guvernare. Exemple mai sint cu duiumul. Care ar fi deci invatamintele de tras? Ca mai toate lucrurile functionale in UE si revendicate de firava societate civila de la noi, chiar daca au fost primite cu vehementa, injurii, maziliri in discursul politic, ajung pina la urma a fi acceptate, implementate. Ne dam breji pina ne trezim ca e mai bine sa ascultam de sfatul celui mai umblat in istorie.

Ce va urma insa dupa aderare? Un fenomen similar, dar probabil cu un ritm de desfasurare mai accelerat. Multe dintre temele fierbinti ale agendei politice autohtone actuale (autonomia, pentru a lua cel mai proaspat exemplu) se vor stinge la fel ca si "predecesoarele" lor. Adica, isi vor gasi solutia normala, preluata din modelele Uniunii. Revolta sau argumentarile demagogilor vor fi si mai ridicole. Ca vor fi si derapari, excese? La fel de probabil, numai ca presiunea si mizele economice sint azi mai importante, modalitatile de reglare, mai sofisticate. Daca vreti, intram intr-un soi de epoca a libertatii impuse. Daca prin noi insine nu vom fi in stare, ni se va arata, din nou (traditia obedientei este impresionanta), cum sa facem.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.