Duminica noaptea, in timp ce pe televiziunile generaliste sint programate tot felul de emisiuni de divertisment sau filme cumparate la kilogram, pe TVR Cultural se difuzeaza o emisiune geniala, "Regizorii", in care se incearca portretizarea unui mare
Duminica noaptea, in timp ce pe televiziunile generaliste sint programate tot felul de emisiuni de divertisment sau filme cumparate la kilogram, pe TVR Cultural se difuzeaza o emisiune geniala, "Regizorii", in care se incearca portretizarea unui mare meserias in ale filmului. Secvente din filmele lui, marturii ale actorilor si reactii ale criticilor sint montate pe scheletul unui interviu fluviu care organizeaza biografic si artistic viziunea despre lume, viata si film a respectivului. Ultima editie pe care am vazut-o a fost dedicata lui Darren Aronofsky, celebru pentru filmele "Pi" si pentru "Requiem for a dream", initiator al tehnicii de montaj "hip-hop". Sincer, nici nu stiam cum arata Aronofsky inainte de aceasta emisiune. Ca orice cinefil amator, vezi filmul, il cataloghezi, il asezi frumusel intr-o ierarhie subiectiva si treci mai departe. Numele regizorului devine un detaliu pe care cel mai adesea il pierzi in ceata deasa a numelor si prenumelor pe care le intilnesti zilnic. Cu atit mai mult cu cit, parafrazindu-l pe Noica, regizorul este acel artist care inchizindu-se in sine se deschide in film, iar numele lui intra intr-un plan secund, intr-o subductie a vizibilitatii in raport cu actorii. Vazindu-l si ascultindu-l pe Aronofsky, am avut un sentiment de culpa fata de acest dezinteres al spectatorului neavizat pentru personalitatea regizorului. Darren era intr-atit de evident o personalitate-cheie pentru intelegerea filmelor sale incit, pur si simplu, imi doresc sa le revad cu alte idei. Oare n-ar fi o idee ca, asa cum o carte are o prefata scrisa de autor, un film sa aiba un pretext cu un mic interviu oferit de regizor?
Despre autor: