Stelian TANASE: Ce se ascunde aici

Dosariada trebuie pusa neaparat in legatura cu legile sigurantei nationale. Povestea incepe in februarie a.c. cand intr-o sedinta la CSAT s-a discutat un pachet scris si semnat de serviciile speciale, in propriul lor interes. Daca ar fi fost aprobate acele legi, Romania devenea o tara cum era Chile pe vremea lui Pinochet. Lumea ar fi fost pazita, supravegheata, sub pretext ca este protejata. Asta e boala serviciilor, dintotdeauna, se fac ca te pazesc dar de fapt te spioneaza. Agentii SRI, SIE etc. ar fi devenit superoameni, si noi, ceilalti, niste cetateni de categoria a doua, aflati la discretia lor. Propunerea a starnit oprobriul opiniei publice, presa, societatea civila au reactionat violent. Tentativa de a trece pe sub masa acele legi a esuat, chiar daca Basescu le-a sprijinit din tot sufletul, invartit de servicii. A fost un moment delicat pentru democratia romaneasca, dar a fost trecut cu bine. Reactiile au fost prompte, lumea a invatat cate ceva in 16 ani. In 1990/93 ar fi trecut fara probleme, am fi inghitit si hapul asta, sub frazeologia stiuta, ca reprezinta un pas inainte, ceva modern, antisecuritate, ca ne incadram in Europa.
Asa cum ne-a fost servita legea sigurantei nationale din 1991, sub mantia careia s-au facut nenumarate abuzuri si s-a facut politie politica. Dar uite, manipularea nu a reusit. Cine a contat pe nebagarea de seama a opiniei publice, s-a inselat. Din 1990 pana azi s-a parcurs totusi un drum lung. Numai serviciile par incremenite in nostalgii securiste, cand ofiterii ei erau mari si tari, taiau si spanzurau sub pretextul ideologic ca ei sunt bratul inarmat al revolutiei. "Revolutia" era de fapt dictatura lui Ceausescu (dupa cea a lui Dej). Toata lumea stia perfect ca fara teroare, frica, fara arestari in masa si procese politice, fara delatiuni, regimul s-ar fi prabusit. Este si motivul pentru care serviciile luasera o mare amploare. Democratia nu se bazeaza pe serviciile speciale, ele nu mai ocupa un loc central in structura institutionala. Sunt o anexa. Democratia se bazeaza pe legitimitatea institutiilor sale, pe Parlament, in primul rand. Alegerile la termen, constitutia, sunt celelalte elemente. Aceasta trecere, spre periferia sistemului, serviciile o suporta greu.
Alianta lor cu Basescu a functionat si nu a functionat. Acel pachet de legi care ar fi dat puteri discretionare serviciilor, pachet asumat de Basescu, nu s-a impus. Criza dintre Basescu si servicii a inceput din acel moment. Serviciile au vazut ca Basescu nu dicteaza, deci nu le poate oferi o protectie. Basescu, sesizand reactia opiniei publice, de care el depinde totusi, a inceput sa vada ce nu vazuse pana atunci. Nu poate risca sa isi piarda popularitatea jucand pe cartea serviciilor. Episodul fugii lui Hayssam l-a decis sa se debaraseze - pentru a nu plati el pretul politic - de protejatii sai, capii serviciilor. As spune ca era pregatit de mai multa vreme, si astepta prilejul. L-a avut si l-a folosit prompt.
In aceeasi zi insa a dat drumul la dosare. Mutare interesanta. Ea este o compensatie intai, dar si riposta serviciilor care se vad "trecute in rezerva dupa ce au servit patria cu onor" vreo 60 de ani. Fireste, inarmate pana in dinti si cu privilegii pe masura. Ele pierd locurile fruntase din anturajul presedintelui. Daca tot e sa piara, ele care au pazit arhivele cu strasnicie pana acum, atunci sa "piara lumea". Declanseaza parjolul, ne fac o demonstratie. Si cu ce arhive ies la vedere! Politicieni de vaza, ca Mona Musca, cel mai popular om politic dupa Basescu. A fost doar o mica demonstratie la ce s-ar putea intampla, daca dezvaluirile continua. Fara acordul lui Basescu, nimic nu ar fi inceput. De ce a vrut Basescu dosariada? Basescu a vazut aici o resursa de imagine. Stie ca societatea romaneasca asteapta din 1990. A decis ca vrea curatenie, pentru a iesi dintr-o izolare politica tot mai pronuntata. A decis sa scoata dosarele. Este o mutare de forta intr-un moment in care situatia i-a scapat de sub control si evenimentele nu mai merg in directia dorita de el. Tema dosarelor este populara si il asaza din nou in centrul "preocuparilor" noastre. Radicalismul liberal care a cerut deconspirarea dosarelor inca de anul trecut se vede concurat. Basescu trage toate beneficiile de aici, ca primul presedinte care a deschis arhivele. Este totusi o fuga inainte, de vreme ce este incoltit de atacuri vehemente in legatura cu reala sau fictiva sa cariera de ofiter acoperit DIE. Nu a reusit sa lamureasca episodul Anvers, nici sa clarifice acuzatiile de colaborare cu Securitatea in timpul scolii de marina. Chiar daca va reusi printr-un proces sa nege, bazat pe lipsa de probe a acuzatorilor, tema a prins. In opinia publica s-a incetatenit ideea ca ceva nu e in regula cu trecutul presedintelui. L-am vazut facandu-se ca nu aude intrebarea unei jurnaliste pe aceasta tema. El, altadata dornic de imagine, jovial, mereu pregatit cu replica. Basescu e vadit incomodat de acest subiect. Stie ca popularitatea lui este amenintata. Solutia aleasa de el: sa ecraneze cazul sau propriu, de cat mai multe alte cazuri de politicieni, persoane publice, celebritati. Ceea ce a si facut. A cerut desecretizarea unor dosare sensibile. Va mai cere si altele daca nu reuseste sa faca uitata propria sa situatie. Miezul acestei campanii de curatenie este cam murdar. Dar fara aceste circumstante, fara jocul complicat al lui Basescu si al politicienilor, nu am fi avut nimic din aceasta poveste.

---

Despre autor: