Statele africane lupta pentru dreptul de a-si controla economiile

Reformarea Fondului Monetar International este discutata de multa vreme, ea fiind considerata necesara atat in privinta politicilor pe care fondul le propune statelor debitoare, cat si in ceeace priveste modul in care sunt luate deciziile FMI.
De altfel, o reforma institutionala ar putea reprezenta punctul de pornire intr-o transformare mai de amploare a institutiei. Infiintata impreuna cu Banca Mondiala dupa al doilea Razboi Mondial, in urma intalnirii de la Bretton Woods, institutia a suferit mai multe transformari in profilul sau si in ultimii ani este acuzata din ce in ce mai mult ca reprezinta exclusiv interesele statelor bogate si ca face recomandari de politici economice care pana la urma nu aduc beneficiile scontate.
Intr-adevar, procedurile decizionale in cadrul institutiei reflecta mediul economic international de la mijlocul secolului XX, de aceea Statele Unite si tarile din Europa de Vest detin cea mai mare pondere in luarea deciziilor finale. Numai Statele Unite controleaza o cota de 18,7% din totalul de voturi din Consiliul decizional FMI, iar concentrarea acestei influente in mainile unei singure tari a cauzat deseori critici. Principala propunere de reformare a FMI este in directia acordarii unei puteri decizionale crescute pentru economiile mari, aflate in prezent in curs de dezvoltare.
Chiar zilele acestea au loc discutii menite sa duca la cresterea numarului de voturi pentru patru state, si anume China, Turcia, Coreea de Sud si Mexic. Cotidianul Financial Times il citeaza pe Rodrigo Rato, directorul FMI, cu declaratia ca ponderea de voturi pentru aceste patru tari ar putea fi sporita in urmatoarele zile. Insa o astfel de decizie nu este multumitoare pentru mai multe categorii de state. In primul rand, este vorba despre tarile care au fost privilegiate exclusiv pana in prezent, si anume Statele Unite si Uniunea Europeana.
Apoi, este vorba de state cu economii mari in curs de dezvoltare, precum India sau Brazilia, care nu au fost incluse in grupul celor patru.
Dar cea mai ferma opozitie pare a veni de la statele africane, alarmate ca o astfel de transformare va satisface superficial cererile de reformare si va putea duce la amanarea fara termeni a acordarii de drepturi pentru statele cele mai sarace ale lumii.
Dupa cum titreaza cotidianul britanic The Guardian, statele africane au amenintat ca vor bloca propunerea favorabila celor patru state daca aceasta nu va fi insotita si de masuri de sporire a puterii decizionale a guvernelor africane, mai ales ca acestea sunt principalele tinte ale multor programe propuse de FMI. Statele africane au adresat o scrisoare deschisa, adresata in principal ministrului de Finante britanic Gordon Brown, prin care cer statelor dezvoltate sa se opuna planului de reforme propus de Rato, deoarece acesta va duce la slabirea si mai mare a influentei statelor sarace.
Gordon Brown joaca un rol pivotal in deciziile privind reformarea fondului deoarece el este presedintele Comitetului FMI, principalul corp decizional din cadrul organizatiei si pentru ca el s-a remarcat ca un avocat al tarilor africane in lume.
De altfel, daca Marea Britanie si inca un stat dezvoltat se alatura pozitiei africanilor, atunci reforma lui Rato nu va trece. Ceea ce ii sperie cel mai mult pe africani este despartirea in doua etape a planului de reforma: in prima faza, patru state in curs de dezvoltare ar primi mai multe voturi, urmand ca in a doua faza alte state asiatice si unele state africane sa primeasca si ele mai multe drepturi.
Dar africanii se tem ca a doua faza nu va mai avea loc si ca, prin aplicarea primei faze, ponderea lor va scadea si mai mult.
Reprezentantii FMI care sustin propunerea lui Rato se apara de acuzele africanilor, promitand ca reforma va fi completata si ca masurile trebuie esalonate din cauza unor detalii tehnice.
In schimb, guvernele africane care se confrunta cu cresteri exponentiale ale dobanzilor pe care le au de platit pentru imprumuturile de la FMI si care au de-a face cu cifre intimidante de mortalitate infantila, insista ca trebuie sa inceapa sa fie luati imediat in considerare in luarea deciziilor care ii privesc. Abia atunci s-ar putea spune ca era coloniala a luat sfarsit.

---

Despre autor: