CNSAS cauta degeaba. Lavinia Sandru nu va gasi documentul: adeverinta de ticalosie si recipisa de salarizare a raului. Corneliu Vadim Tudor nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Corneliu Vadim Tudor a semnat mii de angajamente cu Se
CNSAS cauta degeaba. Lavinia Sandru nu va gasi documentul: adeverinta de ticalosie si recipisa de salarizare a raului. Corneliu Vadim Tudor nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Corneliu Vadim Tudor a semnat mii de angajamente cu Securitatea.

Cite un angajament de fiecare articol, insulta si calomnie impotriva celor care nu se puteau apara, a celor care cirteau sau nu isi lipeau buzele de linia Partidului si de fesele Securitatii. Toate sint publice si publicate. Le gasiti, risipite, in 30 de ani de gazetarie si infamie. Corneliu Vadim Tudor nu a fost colaborator al Securitatii. Corneliu Vadim Tudor a fost Securitatea. I-a fost purtator de cuvint si stilp harnic, sluga isteata si calau cu ziua. Corneliu Vadim Tudor e Securitatea de dupa Securitate, prelungirea si succesul ei paralizant in viata unei tari care e, astfel, obligata sa-si strimbe viitorul pe vrejul mizerei sale trecute.

Cazul Vadim Tudor nu e Lavinia Sandru versus vicepresedintele Senatului. Cazul Vadim Tudor e Securitatea contra Romaniei. Asta inseamna ca a venit timpul sa ne amintim cum va arata viitorul nostru, daca Vadim Tudor, toxina ambasadoare a Securitatii in corpul de stat al Romaniei, va fi mentinut la post. In fond, Ion Iliescu, marele politician comunist care a vegheat la intirzierea Romaniei in bratele fostilor ei gardieni, avea dreptate: lustratia, adica indepartarea trecutului dintre verigile prezentului si din germinatia viitorului, e un proces stalinist. Cu o corectie: trebuie sa fie un proces stalinist. Nu prin metode, ci prin precizie. Nu cu ajutorul unei flote de dube care ridica in toiul noptii oameni sortiti beciului si vinei de bou. Dimpotriva, public si reparatoriu. Ea trebuie sa trimita sub pamint o orinduire impusa prin forta si un fel de a trai nascocit pentru caste si camarile, nu pentru oameni liberi. Iar cazul Vadim Tudor e cazul-cheie.

Tocmai pentru ca e detinatorul unui asa-zis mandat popular, Vadim Tudor e intruparea celei mai mari reusite a Securitatii si visul de dupa moarte al Partidului Comunist Roman. Imaginati-va contractul: ne retragem in decor capitalist, daca tot noi, Securitatea si Partidul, mentinem un arbitru parlamentar (PRM) si infectam toate institutiile cu slujbasi reciclati si fideli reactivati. Suna avantajos, nu-i asa? Cine n-ar dori, in Romania de astazi, sa-si dea un rinichi si sa primeasca, in schimb, a doua tinerete si a doua bunastare nemarginita? Se spune ca liderul PRM e un produs al democratiei parlamentare. E o diversiune, principala iluzie optico-politica, cataracta prin care privim fara sa intelegem incotro. PRM si Vadim au adunat voturi numai pentru ca alegerile au ramas un talcioc neplivit. Nu exista institutii democratice fara imprejurari democratice. Lasati la urne fantoma lui Ceausescu si ea va aduna usor dublul procentelor lui Vadim.

Ingaduiti un referendum si pedeapsa cu ruperea trupului in bucati va deveni spectacol duminical, in Piata Romana. Alegerile si democratia nu trebuie risipite pe validarea resentimentelor si pe reintegrarea monstrilor. Nu sintem toti egali. Cei care au luptat cu versul, injuria si arestul ilegal impotriva libertatii nu mai au ce cauta printre binefacerile ei.

Relansarea lui Vadim ca lider de partid democratic, dupa 1989, e cea mai mare culpa si contradictie de care sufera viata publica in Romania. Aceasta formula imposibila si totusi admisa ne obliga la concubinaj respectuos cu cei care ne destinasera, odinioara, prostitutiei permanente. Asa arata inversionismul romanesc. Traian Basescu deschide arhivele si e trimis in boxa acuzatilor - Vadim Tudor troneaza in capul demnitatii democratice.

Ne ingrozeste ideea unei jumatati de milion de informatori, fara sa bagam de seama ca asemenea statistici repeta rapoartele de productie ale agriculturii comuniste. Enormitatea numerica e inutilizabila. Ea discrediteaza societatea si lasa teafara elita dictaturii. O jumatate de milion de informatori inseamna tocmai jumatatea de milion in care Vadim Tudor nu apare, in vreme ce toti ceilalti au o sansa de mentiune si asteapta, crispati, urmatoarea extragere CNSAS. Ii vom afla. Ce e al lor e pus deoparte, la Mona Musca acasa. Dar demolarea sistemului nu poate incepe decit cu surparea stilpilor de sustinere. Corneliu Vadim Tudor se clatina. Curaj!


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.