Papa Negreni, cum ii spuneau colegii de breasla, a plecat din lumea "culorilor potrivite", atat de draga lui - culori traite cu sufletul sau chinuit de tristetile unui lung prizonierat la rusi, dar si cu bucuria vietii - in 2001, la varsta de 94 de a

Papa Negreni, cum ii spuneau colegii de breasla, a plecat din lumea "culorilor potrivite", atat de draga lui - culori traite cu sufletul sau chinuit de tristetile unui lung prizonierat la rusi, dar si cu bucuria vietii - in 2001, la varsta de 94 de ani.
"Un artist liber de orice conveniente sociale si deopotriva artistice, urmandu-si senin, dincolo de mode, de impresiile criticii, intalnirea cu sine", cum remarca, cu ani in urma, regretatul Cornel Radu Constantinescu.
Un desenator de mare forta caruia natura, copacii, norii, vantul ii tulburau sufletul si i-l scoteau din cadere, dupa cum insusi marturisea.
Un calator fara odihna pentru care "numai trairea temei genereaza emotia, iar aceasta isi mai cauta, prin puterea artistului, forma de traducere in imagine plastica".
Un eminent pedagog, pretuit de colegii si discipolii sai, si nu numai pentru aceasta calitate incontestabila, ci si pentru frumusetea gandurilor sale sincere si simple, de o profunda umanitate. Ne-a ramas de la maestrul "culorilor potrivite", pe langa picturile si desenele cunoscute, si o bogata arhiva de lucrari - in carbune sau penita - care circula astazi prin galeriile si muzeele tarii.
Si, in plus, un emotionant volum de memoriastica, "Pagini de jurnal", editat, in 2002, la Editura ARC. Poate ca aici il intalnim pe papa Negreni, cel profund, asa cum ne lasa, uneori, fara ostentatie, sa-l vedem si sa-l intuim. Un "captiv in arta".

Desene din prizonierat

Devotat, pana la identificare, cu idealul sau: de a patrunde, cu toata fiinta sa, in fiinta secreta a picturii. "<> - proclama pe la inceputul secolului un maestru al impresionismului, invitand la gestul simplu, la oficierea fireasca a ritualului artistic, la bucuria daruirii creatoare...
Un asemenea credo pare sa fi nutrit si cariera unui desavarsit <

>, care se adevereste a fi astazi, ca intotdeauna, Ion Popescu-Negreni", remarca recent criticul si istoricul de arta Corneliu Antim.
Iar "captivitatea" pictorului-desenator in propriul sau univers (ce poate fi mai frumos decat sa-ti slujesti propriului tau ideal, intr-o totala libertate a sperantei si gandului curat !) ne-a dezvaluit (pentru a cata oara!) excelenta unui parcurs liber de orice constrangere.
O selectie de desene reprezentand, in marea lor majoritate, portrete de prizonieri romani, japonezi, nemti, lituanieni sau de alte nationalitati - capitanul Porumbescu, comandorul Matei, capitanul Vatca, capitanul Postesu, japonezul Easamoto etc., alaturi de alte cateva ce surprind indeletnicirile prizonierilor in timpul lor liber- invatand limba rusa, travestindu-se in actori si actrite, jucand sah sau biza, si sculpturi facute din lemn de mar paduret (material adus in lagar de prizonierii care mergeau la munca ) fac obiectul unei expozitii care circula muzeele tarii. Curatorii, Mihai Precup, Viorica Ghita si Iulian Ghita (ultimii doi fiind nepotii si mostenitorii maestrului) au reusit performanta de a itinera expozitia "Captiv in arta" (dupa inaugurarea, la inceputul lunii mai, la Muzeul Literaturii din Bucuresti) la Muzeul de Istorie si Arta din Slatina, Muzeul de Arta din Craiova, actualmente fiind deschisa la Muzeul de Arta din Targu Jiu.
In lunile urmatoare va fi prezentata la muzeele de arta din Iasi, Vaslui si Braila. Durata expunerii lucrarilor (150), care provin din colectia Ghita si Vasile Petrovici, este de 30 de zile. Le-a lucrat "in tacere si bucurie", le-a "gandit" si le-a "vrut podoabe in luminoasele locuinte ale oamenilor de astazi".


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.