Impotriva unei Ortodoxii "lenese"

Din pacate, despre cartile aparute in romaneste si, in general, despre teologia dinamica a Parintelui Alexander Schmemann s-a scris si se scrie foarte putin. Nemeritat de putin. Nu inteleg cauza.
In cazul Parintelui Schmemann avem de-a face cu un teolog creator, polemic, lipsit de poncifele si triumfalismele unei ortodoxii lenese, pe deplin constient de puterea unei Ortodoxii vii si renascande asupra lumii contemporane. Euharistia. Taina Imparatiei, Din apa si din Duh, Postul cel Mare, sunt carti emblematice care pun in discutie, rediscuta pe fata, cu finete teologica si cu inteligenta imperativa, tarele si virtutile Ortodoxiei. Nu vad de ce nu ar sta in atentia teologilor specialisti sau mai putin specialisti, a intelectualilor indragostiti de cele sfinte si, nu mai putin, a ganditorilor invecinati cu Biserica, aceasta Opera de avangarda, fara sa fie incendiara si fara sa slujeasca unui anumit aggiornamento, ci, dimpotriva pasnic-necesara si foarte bine plasata in iconomia ortodoxa a slujirii lui Dumnezeu.
In anul 2004 a aparut la Editura Reintregirea din Alba-Iulia, in traducerea Feliciei Furdui, Biografia unui destin misionar. Jurnalul Parintelui Alexander Schmemann (1973-1983); un volum masiv, scris alert, care, in linii mari, e o radiografie diaristica a Operei mai sus-pomenite. Cine doreste sa-l inteleaga pana la cele mai mici amanunte pe preotul, teologul, ganditorul, omul de cultura Schmemann e invitat sa citeasca aceasta carte de o frumusete rara si de o sinceritate coplesitoare. Autorul ataca teme si subiecte de-a dreptul tabu pentru "dogma" si ortodoxia oficiala (unele expuse in cartile amintite) fara a cadea in erezie, cu intentia vadita de a pune in miscare un mecanism pe ici, pe colo, prin punctele esentiale, ruginit. Daca nu esti adormit de tot reuseste sa te trezeasca! Sunt de remarcat: insemnarile despre credinta si religie, Soljenitin si Rusia, hirotonirea femeilor, Biserica si lume, teologie-cultura, Eliade, drepturile omului si drepturile lui Dumnezeu, homosexualitate. Pe langa acestea, Jurnalul abunda in notatii despre Liturghie, natura, lecturi din Cehov, Nabukov, Turgheniev si Cummings, discutii nenumarate si nesfarsite cu Soljenitin, urmate de dese si necurmate dezamagiri. Din cand in cand, intre acestea toate, ca un intermezzo salvator, se interpune, asemenea unui semn divin, descrierea unui copac, a unei paduri, a unei dimineti devreme, a unei plimbari, sau pur si simplu fascinatia unei slujiri calde intr-o comunitate crestin-ortodoxa ca aceea din Alaska, foarte draga Parintelui Alexander.
Am putea vorbi, pe rand, despre toate cele insirate mai sus, le-am putea dezvolta pe pagini intregi, neepuizandu-le in cateva randuri, insa lasam cititorului placerea de a-si pune mintea la contributie si, mai mult decat atat, de a intelege ca Biserica Ortodoxa pe care o doreste, o viseaza, si, din pacate, de unul singur se chinuie in aceste insemnari sa o plaseze in teorie si sa o puna in "discutie", slujitorul ei, Alexander Schmemann, poate deveni vie, dinamica, fara sa fie adecvata veacului, fara sa faca jocul Istoriei. "Biserica nu traieste in istorie, ci in Imparatie", spune la un moment dat, cu curaj si fara pic de reticenta, diaristul.

---

Despre autor: