Varujan VOSGANIAN: Si totusi, cifrele...

Pe vremea cand alcatuiam evaluarea guvernarii PSD si apoi lucram in cadrul echipei de strategie a Aliantei DA, pentru redactarea programului de guvernare, am propus un principiu care a fost acceptat, si anume acela de a nu contesta cifrele oferite de Institutul National de Statistica (INS) si cele oferite de departamentele specializate ale ministerelor. Cred si acum, ca si atunci, ca o dezbatere politica serioasa pe temele importante ale natiunii nu se poate face decat daca convenim sa invocam aceleasi serii de date, altminteri, fiecare venind de acasa cu cifrele sale, transformam dezbaterea intr-un dialog al surzilor. Ceea ce, din pacate, adesea se si intampla.
Nu vreau sa spun prin asta ca seriile de date oferite de INS sunt mai presus de orice suspiciune. Ele, uneori, cum e in cazul estimarilor privind economia gri sau economia naturala, nu sunt decat aproximative, alteori, cum e cazul productivitatii muncii in agricultura sau servicii, lipsesc cu desavarsire, sau, cum e cazul somajului, pornind de la definitii acceptate pe plan international, devin irelevante pentru realitatile romanesti unde pare destul de nostim sa spui ca somajul e de 6% in conditiile in care doar 60% din forta de munca activa este ocupata in activitati fiscalizate. Cu toate acestea, INS ofera cea mai buna aproximare a realitatii. Nu exista nici o alta structura in Romania, nici guvernamentala, nici profesionala si nici civica care sa aiba capacitatea INS de a colecta si prelucra date. Asta nu e bine, caci nu avem nici o modalitate de a controla abaterile din seriile de date statistice ale INS si nici nu putem opune alte cifre. Dar una peste alta, pana cand universitatile, bancile sau organismele neguvernamentale vor avea forta de a face evaluarea si prognoza datelor statistice, trebuie sa ne multumim cu ceea ce primim de la INS, de la Guvern sau de la Banca Nationala.
Unii imi reproseaza uneori ca utilizez prea multe cifre, sugerand fie pentru ca ele sunt greu de inteles, fiind vorba de categorii economice putin cunoscute de publicul larg (produs intern brut, deficit de cont curent, deficit cvasifiscal, rata fiscalitatii etc) fie pentru ca aceia socotesc ca folosirea cifrelor nu este decat o tentativa disperata de a ascunde in spatele lor realitati dureroase. Exista ceva adevar in fiecare dintre aceste observatii. Cifrele nu pot fi relevante decat daca stii cu adevarat la ce se refera ele. Iar evocarea lor ar putea sa para neimportanta daca nu chiar sfidatoare celor care nu se regasesc in ele, cum ar fi de pilda sa vorbesti unei tesatoare din industria lohnului care primeste salariul minim pe economie ca salariul mediu net a ajuns la sapte milioane si jumatate de lei ori ca, pe ansamblu, salariul mediu brut a crescut din 2005 incoace, in echivalent euro, cu peste 30%.
Cu toate acestea, cifrele au sobrietatea lor si, cel putin atunci cand invocam temele grave ale natiunii, ele trebuie respectate cum se cuvine, altminteri riscam sa punem prea multa patima atunci cand avem mai ales nevoie de luciditate.
De pilda, intr-un recent comunicat, Partidul Social Democrat solicita Guvernului redactarea unui program urgent de crestere a salariilor, dat fiind ca, odata cu 1 ianuarie 2007, data aderarii, preturile produselor alimentare vor creste cu 50%. Nu stim de unde a aflat PSD acest lucru, e posibil ca cineva sa-si fi exprimat aceasta ingrijorare, dar un partid care a guvernat si care mai doreste sa guverneze trebuie sa discearna astfel de informatii. In anul 2006, inflatia va fi, potrivit evaluarilor BNR, de circa 5,5 - 6%, urmand sa scada pana in 2009 cu un procent pe an. Asadar BNR prognozeaza pentru anul viitor o inflatie de 4,5-5%. Daca ar fi sa luam in serios avertismentele PSD, o crestere cu 50% a pretului alimentelor, chiar in conditiile in care toate celelalte preturi ar ramane neschimbate, ar duce, avand in vedere ponderea alimentelor in calculul indicelui preturilor de consum, la o inflatie anuala de vreo 16-18%! Daca adaugam impactul previzionat al preturilor la utilitati si la marfuri nealimentare ajungem in anul 2007 la o inflatie de peste 20%. Cred ca daca Uniunea Europeana ar lua in calcul aceasta posibilitate, chiar si intr-un procent infim, ne-am lua adio de la integrare pentru multa vreme de aici inainte.
Cum sa facem o dezbatere politica serioasa pornind de la aceasta premiza a cresterii preturilor la alimente cu 50%? Ca la unele produse alimentare, cum ar fi painea, vor fi cresteri de preturi pot fi de acord, dar o asemenea viziune catastrofica nu este sustinuta de nici o prognoza, creeaza confuzie, ingreuneaza dezbaterea publica si pana la urma nu foloseste nimanui, mai ales partidului care a promovat-o.

---

Despre autor: