Actorii la masa cu spectatorii
Miruna Dinu, Bogdan Georgescu, Vera Ion, Ioana Paun si David Schwartz (membri ai unei initiative numite Tanga Project) sunt tineri si sunt regizori. Mai bine zis, sunt pe cale de a deveni regizori - dupa ce, anul acesta, vor absolvi Facultatea de Teatru a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC), Bucuresti. Intre timp, s-au lansat deja, in aceasta vara, in ipostaze fie de directori de scena, fie de dramaturgi.
La sfarsitul lui iulie, Teatrul Fara Frontiere si Tanga Project au prezentat in abandonata Gradina Capitol (un fost cinematograf in aer liber din mijlocul Bucurestiului) spectacolul "Let's Food", un "performance" de Ioana Paun si David Schwartz, cu Sorin Poama, Alexandru Fifea, Paul Dunca, Irina Ungureanu si Cristina Gavrus. "Performance"-ul - a carui tema sunt obsesiile culinare ale societatii contemporane - e, teoretic cel putin, interactiv: cei cinci actori - dependenta de "junk-food", naturistul ciudat care propovaduieste eliberarea de E-uri, piscotarul pisalog, mitoman si cleptoman, halitorul mitocan si obsedata de cure de slabit - iau loc in jurul aceleiasi mese cu cei zece spectatori, intrand cu ei intr-un dialog care determina, de fapt, cursul jocului teatral intre un punct si altul al scenariului. Pentru ca, nu va lasati inselati de aparente, un scenariu exista si e chiar foarte strict - motiv pentru care actorii, inca studenti si ei, erau un pic stresati de ipotetica posibilitate ca interactiunea prea aprofundata cu publicul sa nu-i scoata de pe traseu. De altfel, genul acesta de spectacol, extrem de pasionant pentru privitori, carora li se da in rama "performance"-ul un rol activ, spre deosebire de cel pasiv, din sala de teatru, e foarte solicitant, in schimb, pentru actori, care nu se mai pot refugia in spatele unui text dat si memorat. Iar pentru actori cu atat de putina experienta directa a contactului cu spectatorii, "Let's Food" e de-a dreptul nu doar un "performance", ci o performanta.
Prea multa munca si un viol


Alte doua spectacole "made by" Tanga Project se joaca - in coupe, caci e vorba de texte de zece minute -, tot incepand din iulie, in curtea interioara a Teatrului LUNI de la Green Hours. Aici lucrurile sunt mai complexe din punct de vedere al colaborarii auctoriale: "Red Bull" (cu Sabina Posea, Alex Mihalus, David Schwartz, scenografia Andrei Dinu) e scris de Vera Ion, regia apartinandu-i Mirunei Dinu, iar "Rape" (cu Alex Fifea si Cristina Gavrus, scenografia Stefan Ungureanu, multimedia Daniel Soare) pleaca de la un text de Bogdan Georgescu, regizat de Vera Ion.
In "Red Bull" (prezentata intr-o lectura si la New York), doi tineri se-ntalnesc accidental, desi (sau tocmai pentru ca) au foarte multe lucruri in comun: amandoi isi traiesc viata intr-o agitatie fara sens, intre un "job" si altul, iar singurul lucru pe care si-l doresc e o felie de paine cu unt de cacao si un pahar de lapte. Dintr-o proasta inspiratie, insa, ritmul alert al existentei cu trei sau patru slujbe e rupt de excesivele schimbari de decor (care dureaza, de regula, mai mult decat scena insasi), care fractureaza inclusiv jocul actorilor, spre marea pierdere a spectacolului. Spectacol al carui final - schimbat fata de varianta originala - devine chiar greu de inteles pentru publicul neinitiat.
La fel se intampla si in al doilea spectacol. "Rape" e scena unui planificat viol - al unei tinere de catre un barbat mai in varsta decat ea -, viol ce ia o turnura neprevazuta. Atat de neprevazuta, incat deznodamantul ajunge sa se cam piarda in ceata - si nu tocmai din vina textului (iar plasa verde-covor de iarba, a carei montare incetineste si ea mersul spectacolului, mai mult incurca decat serveste spectacolul).
"Tanga nu acopera, Tanga descopera!" - e deviza grupului de studenti regizori (al carui debut seamana cu cel al dramAcum-ului, de acum patru ani). Si e adevarat - chiar daca uneori descopera prea mult, macar nu se face ca acopera.