Rodica Toth Poiata: "Sunt mai consecventa ca artist decat ca om"

"Ma reintorc intotdeauna in locurile de unde am plecat. In aceasta vara am fost, o luna, in Delta, la Sulina - locuri unde am trait si am lucrat timp de sase, sapte ani. Am adunat impresii pentru un ciclu de peisaje. Am facut schite la fata locului, dar chiar daca nu as fi facut, impresiile - mai mult de ordin afectiv - sunt foarte puternice". Asa isi incepe confesiunile pictorita Rodica Toth Poiata, careia ii propun sa "navigam", sincer, prin universul pe care-l creeaza, prin noianul de amintiri care-i inspira subiectul cunoscutelor cicluri - "personaje"- expuse, in acest an, la galeriile "Artelor" si "Artis".
"Mie imi place foarte mult si un crang si o gradina bine ingrijita, un licar de apa in care innoata pestisori", continua. Toate acestea imi creeaza o impresie generala pe care urmeaza s-o dezvolt in atelier". Artista, nascuta la Brasov, intentioneaza sa creeze un ciclu de peisaje din Delta, desi stie ca seria lucrarilor cu personaje umane, cu care ne-a obisnuit, nu este inca incheiata. "Acest ciclu va ramane pentru totdeauna drag sufletului meu, pentru ca imi este din ce in ce mai drag omul cu mimica lui, cu limbajul sau corporal, cu expresivitatea mainilor, a figurii, incat tot timpul ma vor atrage, la fiecare om pe care-l voi intalni, dar, in acelasi timp, se dospeste, in interiorul trairilor mele, ciclul de peisaje - cele cu tema acvatica -, bineinteles cu dorul de a le face vizibile, de a le da viata. Si, probabil, nu in modul in care sunt, de obicei, ilustrate - cu vase de pescuit, cu locuri pitoresti - ci din perspectiva explorarii mediului acvatic in sine, a patrunderii in profunzimea spatiului propriu-zis, a faunei si vegetatiei din adancul apelor, din locurile acelea linistite in care se oglindeste pescarusul. Motivul sau numai ideea de apa, inconjurata de intregul spectacol al naturii- care este placut si bland - al vocilor ei, te face sa te regasesti, sa-ti aduni gandurile. In principal, e vorba de regasirea noastra, ca fiinte, ca indivizi care se pierd sau sunt absorbiti de preocuparile sociale, de contexte specifice, si nu mai au timp sa se analizeze daca s-au schimbat cumva intre timp, daca au devenit mai buni. Ca artist, insa, nu am nevoie sa ma regasesc pentru ca sunt mai consecventa, chiar mai consecventa decat ca om. Arta mea a mers linear: fara intreruperi brutale sau pauze lejere, ci, dimpotriva, intr-o abundenta creatoare. Uneori, am impresia ca imaginatia ma depaseste, mi-o ia inainte incat n-o sa reusesc sa pun pe panza toate ideile. Ma gandesc ca sunt atat de prolifica fiindca nu-mi pot permite alte impliniri spirituale, pe care poate mi
le-as fi dorit, si atunci imi canalizez toata energia in aceasta directie".
Cum si in ce conditii?!
Rodica Toth lucreaza in apartamentul sau, in camera de zi, fiindca nu are inca un atelier, pe care si l-ar dori macar acum, la varsta pensionarii. Cu toate ca, inainte de a se stabili in Bucuresti (a fost profesor de arta la licee de profil din Brasov si Sulina) a detinut un atelier de creatie, pe care a fost obligata sa-l predea, la plecarea din Tulcea. Crede ca, daca artistii ar fi buni manageri ai propriei opere, ar sti sa transforme fiecare vizitator care intra in expozitiile lor intr-un potential cumparator. "Dar noi suntem, de regula, mai rezervati si nu-i asaltam pe cei care intra intr-o sala de expozitii pentru a-i convinge sa cumpere o lucrare. Insa vin si oameni care inteleg, simt si vibreaza in fata artei. Iar satisfactia spirituala pe care ne-o procura asemenea momente este mai mare decat aceea de a-i fi avut cumparatori". Pictorita, care are si un site pe Internet (www.rtp.ro) mai crede ca succesul artei sale rezida si in tematica abordata: "Cred ca exista persoane interesate si de modul cum sunt reflectate de catre artisti anumite tipologii umane; poate ca se regasesc chiar in unele personaje, mai ales ca, in tablourile mele, personajele feminine au o fizionomie mai plata, discreta, astfel incat oricine s-ar putea regasi, cu usurinta, in acele modele, sau ar putea regasi imaginea cuiva drag". Nimic surprinzator, nu-i asa? De vreme ce categoria de admiratori ai picturilor sale include, in majoritate, "intelectuali care stiu sa priveasca dincolo de imaginea exterioara a unei fiinte umane si sa intuiasca starea sufleteasca prin care a trecut personajul, sa gaseasca similitudini cu trairile proprii, in anumite momente ale vietii lor. Este o pictura care nu se opreste la exteriorul personajului, ci cauta dincolo de el, dezvaluind sentimente firesti, ce ne insotesc zilnic. Tocmai pentru sentimentul pe care-l degaja - de tandrete, de feminitate suprema, redata printr-un gest sau atitudine corporala - se poate apropia un colectionar de arta de o anumita lucrare, si nu pentru modelul in sine", spune Rodica Toth. Apoi continua cu povestea unuia din tablourile de pe simezele "atelierului" ce ocupa spatiul camerei de zi. "Vedeti, in tabloul acesta intitulat <>, am vrut sa reprezint un personaj intre starea de veghe si somn, intre vis si realitate, intre palpabil si concret", imi explica, schitand, parca, in aer, cu gesturi largi, elegante, traseul intre cele doua lumi asumate de personajul feminin (care se odihneste pe pat), gratios, usor voalat, invaluit in fluidul misterios ce-l transporta intr-o alta lume. "Nu este provocator, ci linistit, calm; este atitudinea unei persoane care nu se stie supravegheata, care nu pozeaza. Pentru a-l readuce putin in realitate, pentru a-i echilibra fluiditatea corporala, am adus in compozitie un element concret: cateva forme rectangulare pe asternutul patului...". Se simte ca lucrarea ii este foarte draga. Si cate asemenea tablouri nu isi cer dreptul la spatiul in care artista traieste si lucreaza?! Recunoaste ca, din pacate, a fost obligata sa renunte la multe, dar de unele nu se va desparti, poate, niciodata. Ideea de a face replici nu-i surade, in primul rand "pentru ca nu este etic", dar reia tema intr-un alt tip de compunere. In plus, desi pare incredibil, nu are modele, ci picteaza din imaginatie. "Un model real m-ar capta prin frumusetea lui si m-ar obliga sa nu pierd nici un detaliu, numai ca atunci arta mea ar fi, vizibil, o copie a realitatii. Asa ca ma las doar impresionata sufleteste si redau, pe panza, sentimentul pe care mi l-a inspirat acel personaj. Tablourile Rodicai Toth se vand intre 500 si 800 de euro. "Preturile nu sunt prea mari, in raport cu investitia, fiindca materialele sunt foarte scumpe - costul panzei prinse pe sasiu, rama, uleiurile, solventii, pensulele se ridica la circa patru, cinci milioane lei vechi", adauga pictorita care-si priveste tablourile "ca pe niste marturisiri: un sir de momente ce n-au fost rostite unui prieten, la timpul lor".

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe