5 August 2006de Luiza BARCAN

Lectura de 2 minute

"The words of prophets are written on the subway walls". Asa suna unul dintre versurile celebrelor piese semnate Simon & Garfunkel. Se refera, desigur, la opera anonima a grafferilor.

Doi termeni dintru inceput folositi i-ar putea jena sau nem
"The words of prophets are written on the subway walls". Asa suna unul dintre versurile celebrelor piese semnate Simon & Garfunkel. Se refera, desigur, la opera anonima a grafferilor.

Doi termeni dintru inceput folositi i-ar putea jena sau nemultumi de-a dreptul pe puritani: "profeti" si "opera". De unde si pana unde sa fie acesti razvratiti, acesti certati cu legea si cu regulile unei societati civilizate, profeti? Tocmai ei, cei care "mazgalesc", "improasca cu vopsea", calcane de case onorabile si statui celebre prin capitalele occidentale? Nu ma indoiesc de faptul ca multi oameni constientizeaza forta gestului de a refuza inchistarea, incremenirea in proiect, obisnuinta de a accepta orice, inclusiv raul, ca pe o stare de fapt imuabila. Forta unui astfel de gest cere totusi sacrificii: sa-ti invingi frica, sa accepti ca vei fi proscris, sa rostesti cu orice risc crezul tau. Sa te opui inseamna sa fii pe deplin sincer si obsedat de ideea binelui. Presupune, adica, o depasire a conditiei obisnuite. Curaj, spirit de sacrificiu, rostirea credintei tale cu gandul de a infaptui binele si viziunea ce te calauzeste si-ti da putere. Putem vorbi deci despre "profeti", chiar daca termenul pare putin cam tare. Din mintea si din gura unor astfel de razvratiti tasneste uneori adevarul. Ca sa va dau un exemplu, voi cita din nou din irezistibilul volum colectiv "Graffiti Files". La pagina 124, un adevarat poem in proza: "In dimineata zilei de ametit am zgariat in piatra simbolul apropierii. Ma copleseste un sentiment de nestire si imi miroase a lacrimi de Dumnezeu. Am zgarieturi in palme. Mi-e soare. Sunt niste soapte in mine. () Am puterea sa revin Un fum gros care de fapt e doar in mintea mea invaluie si inconjoara. Imprejurimile mi se par cand arhicunoscute, cand total noi. Adevarul, EVIDENT, e undeva la mijloc. Miroase a liniste si se aude frigul. () Fug. Si, paradoxal poate, fug de mine. De piece-ul pe care tocmai l-am dat pe trenul care cica ma reprezinta. Din urechi imi sar sageti ironice la adresa filozofiei. Cine suntem? Incotro ne indreptam? Suntem grafferi. Spre case ne indreptam si adrenalina scade treptat, incet, dar sigur, pe masura ce distanta dintre noi si calea ferata creste in ritmul pasilor nostri".
Al doilea termen ce sigur li se va parea unora nepotrivit e cel de "opera". Adica gesturile de "vandalism" prin care sunt "vopsite" peste noapte diferite suprafete urbane se pot numi opere? Da, voi raspunde fara nici o ezitare. Argumente? Destule. Nici o lucrare graffiti nu se realizeaza fara laborioase schite preliminare. Grafferi au simtul culorii, al proportiilor, stiu sa deseneze. Traiesc, asemenea oricarui artist, tensiunea propriu-zisa a gestului creator, dublata de pericolul confruntarii cu oamenii legii. Produsul final este, adeseori, remarcabil.

Adevarul

Sursa: Adevarul



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.