Ce se intimpla astazi in Romania va servi de exemplu in multe manuale de sociologie politica decenii de-a rindul.

Toata lumea, si in special presa, se ocupa de dosare. Mass-media romanesti au cazut in capcana procedurilor totalitare un
Ce se intimpla astazi in Romania va servi de exemplu in multe manuale de sociologie politica decenii de-a rindul.

Toata lumea, si in special presa, se ocupa de dosare. Mass-media romanesti au cazut in capcana procedurilor totalitare unde dosarul este mai important decit persoana. In stalinism, in nazism si in variantele lor mai mult sau mai putin folclorice, elaborarea dosarelor a tinut loc de creare de produs national.

S-a indoit vreodata cineva in Romania ca am avut, avem si probabil vom mai avea prim-ministri, ministri, parlamentari si ziaristi care au semnat angajamente cu Securitatea? S-a indoit vreodata cineva in Romania ca vechile retele de colaborare cu Securitatea sau prin Securitate s-au mentinut si dupa decembrie 1989, uneori reusind lucruri de necrezut?

Cei care avem peste 50 de ani astazi ne aducem aminte cu precizie ca nu puteai fi selectat pentru o bursa in Occident, nu promovai in structurile superioare din comertul exterior, banci, diplomatie, presa, industria hoteliera, petrol, industria navala, armata, invatamint superior daca nu aveai acceptul manifest al Securitatii. Securitatea era prezenta in fiecare celula a societatii, iar daca erai putin mai ambitios sau mai imprudent ii cadeai negresit in gheare. Individual, nu aveai decit trei solutii: sa te dai cu ei, sa emigrezi sau sa te mortifici politic si social, ascunzindu-te ca o bacterie in epiderma prafuita a societatii.

Dar aici este, oare, problema noastra? Oricit de criminala si de primitiva ar fi fost, Securitatea nu a fost decit un instrument in mina politicienilor. La fel cum instrumente politizate si adesea criminale au fost Justitia, administratia publica, sectorul economic de stat, presa si Armata. Raul absolut a fost generat si raspindit de clica politicienilor niciodata alesi democratic (cuvintul politruc este mai potrivit) si mentinuti la putere de un sistem represiv fara egal in istorie. Vinovati sint politicienii care au decis inchiderea granitelor, confiscarea averilor private, desfiintarea sectorului economic privat, militarizarea serviciilor de informatii, a economiei si a administratiei, eliminarea presei libere si a libertatii de miscare. Vinovati sint politicienii care au hotarit rationalizarea alimentelor, medicamentelor, caldurii, benzinei, curentului electric, care au vindut oameni, care au devalizat bogatiile acestei tari pentru aberatii ideologice. Vinovati sint politicienii care au impus un sistem de propaganda desantata, care au instruit Securitatea sa faca dosare, care au cerut judecatorilor sa pedepseasca dupa legi strimbe si nedrepte. Vinovati sint politicienii care au hotarit sa continue pe acest drum chiar in momentele in care se parea ca exista si alte cai.

In 16 ani care au trecut de la Revolutie nici un politician de frunte din Romania nu a condamnat comunismul, dictatura, totalitarismul. Rar, cite unul mai slab de minte, sau doar ametit etilic, a condamnat ceausismul, dar a fost repede pus la colt de vecini, rude, prieteni, colegi, ziaristi bine instruiti. Dar toata lumea condamna Securitatea. Emil Constantinescu, un presedinte care ar fi putut ramine in inima oamenilor pentru ca a schimbat agenda elitei politice romanesti, fara a o putea totusi pune in practica, chiar a facut Securitatea vinovata de toate neimplinirile mandatului sau.

Problema noastra cheie este ca ne indreptam catre o lume in care resturile sistemului totalitar, inca vii in metabolismul societatii romanesti, vor fi cele mai mari obstacole in evolutia pozitiva. Sistemul politic totalitar trebuie descris in cele mai mici detalii. Mecanismele dictatoriale trebuie demontate piesa cu piesa si eliminate din viata cotidiana. Fiecare trebuie sa-si vada propriul dosar si sa judece singur daca il da publicitatii sau nu, daca scrie o carte sau semneaza o scuza dupa ce l-a citit. Nu avem nevoie de votul unor oameni poate decenti luati unul cite unul, dar toxici in ansamblu, pentru a ne spune daca am fost sau nu prinsi in mecanismele fara mila ale Securitatii. Nu ne putem permite sa se faca si sa se distruga cariere pe baza unor documente elaborate de un sistem inuman. Nu ne putem permite ca - din nou! - presa, Justitia si serviciile secrete sa devina instrumente prin care se rezolva conflictele politice, economice si sociale.

Pina cind nu vom intelege bine ce mai este totalitar in sistemul actual nu vom scapa de utilizarea dosarelor Securitatii ca arme politice in lupta democratica. Pina cind Vladimir Tismaneanu nu-si va redacta textul de condamnare a comunismului, iar intreaga clasa politica nu-l va adopta ca pe Sfinta Scriptura, vom avea numai victime fara a cunoaste calaii.

Nu apar pe nimeni. Nu condamn pe nimeni. Am oroare de cei care se autociteaza, insa aici nu pot decit sa trimit la ceea ce am scris deja in "Sociolog in viata cotidiana" (Editura Economica, 2006). Eu m-am eliberat de frica pe care mi-o provoca Securitatea prin indirjire. Altii s-au eliberat prin marturisire. Oricare ar fi calea, nu vom putea scapa de teroarea sistemului comunist atit timp cit ne vom bate in dosarele pe care ni le-a facut Securitatea la cererea si cu finantarea sistemului de atunci. Totalitarismul va fi viu in viata noastra atit timp cit dosarele lui ne vor crucifica destinul.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.