Maro la moda in Kiev

Coabitarea dintre rosu si portocaliu anunta vremuri interesante la ucraineni.

Indecizia cronica a lui Viktor Iuscenko, dublata de aparitia in jurul lui a unei camarile economice pentru care principiile portocalii reprezinta doar o modalitate la moda de a aduna voturi, a produs un adevarat seism in configuratia politica de la Kiev. Un politician dedicat interesului national, asa cum ar fi trebuit sa fie Iuscenko, ar fi fortat cu orice pret reunificarea fortelor de dreapta, imediat dupa alegerile parlamentare din martie. Presedintele a refuzat insa pina in ultimele clipe orice formula de guvernare. Daca in martie avea de ales intre alb (Timosenko) si negru (Ianukovici), in august nu i-a mai ramas de facut decit sa accepte o nuanta de gri, care s-ar putea dovedi mai ineficienta decit orice ar fi ales imediat dupa aflarea rezultatelor din alegeri. Din nefericire pentru el, Iuscenko s-a dorit a fi mai degraba un vizionar decit un strateg, astfel ca a actionat ca un arbitru, si nu ca un judecator, asa cum legea i-ar fi cerut. A incercat sa joace rolul conciliatorului, si nu pe cel al strategului.

A dat insa gres.

Presa de dreapta de la Kiev, apropiata de presedinte, tinde sa arunce vina destramarii visurilor portocalii pe Alexander Moroz, liderul Partidului Socialist, care a dezertat la inceputul lunii iulie din coalitia portocalie, pentru a se alatura stingii pro-Kremlin. Nimic mai fals. Moruz nu va uita probabil niciodata ca ar fi ajuns probabil presedinte al Ucrainei, in 1999, daca ar fi avut loc alegeri, asa cum fusese programat. El a fost fidel taberei portocalii cel putin atit timp cit aceasta parea ca isi poate depasi frustrarile si tensiunile interne. Refuzul lui Iuscenko de a-i acorda lui Moruz functia de presedinte al Radei Supreme a dus, in iulie, la ruperea relatiilor.

Marele invingator al circului politic intretinut timp de peste patru luni de Iuscenko este, in mod evident, viitorul premier Viktor Ianukovici. Acesta a beneficiat de sustinerea unui partid monolit, creat dupa modelul partidului prezidential al presedintelui rus Vladimir Putin.

Nominalizarea lui Ianukovici la functia de premier are si puternice implicatii geopolitice. Partidul Regiunilor a intretinut pina acum un discurs anti-NATO si anti-UE, tocmai de aceea venirea lor la putere ar putea favoriza cresterea influentei Rusiei in bazinul Marii Negre. Pe de alta parte, nou-revigoratul GUAM isi va pierde orice legitimitate, iar cooperarea dintre Kiev si UE in ceea ce priveste dezamorsarea crizei transnistrene pare a fi de acum inainte sortita esecului.

Ca o ironie a sortii, in timp ce in cealalta parte a globului unul dintre ultimele bastioane comuniste a intrat in coma, o data cu fondatorul ei, in chiar centrul Europei, un partid comunist se intoarce la putere, nu insa printr-o revolutie singeroasa, ci prin intermediul lasitatii lui Iuscenko.

---

Despre autor: