Tara copiilor pierduti

Mii de copii din Romania dispar. Mor, li se pierde urma ori ajung prin orfelinate. Sint uitati de o lume in viata careia sufletele lor nu mai au loc.

E plin de anunturi despre copii disparuti. Unii sint gasiti, in viata sau morti, prin paduri sau prin zone accidentate din apropierea casei. Altii sint descoperiti pe cimp sau in fintini, ucisi si, de multe ori, dupa ce au fost supusi unor agresiuni sexuale. Cazul Larisei Chelaru a uluit pe toata lumea. La fel - acela al unui copil mort in maternitate la citeva ore dupa nastere si incinerat la morga spitalului fara instiintarea parintilor. Unii sufera de diverse maladii, nu pot sa comunice si sint fie rapiti, fie uitati prin diferite centre pentru handicapati. Minorii din regiunile lovite de inundatii au fost monitorizati de diverse ONG-uri, fiind semnalate situatii in care parintii ii credeau inghititi de ape cind, de fapt, bietii copii erau rapiti in scopuri necunoscute. Romania continua sa detina un record sinistru, avind cea mai ridicata mortalitate infantila din Europa. S-a scris ca in ultimii sase ani circa 15.000 de copii din Romania ar fi decedat din cauze nenaturale. Ce e de facut pentru a apara de moarte aceste suflete fara aparare? Vina cea mai grea o poarta parintii care, din varii pricini, isi lasa copiii nesupravegheati. Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului e un serviciu public cu o eficienta redusa. Vizitele reprezentantilor acestei institutii la domiciliile copiilor suspectati ca sint supusi de familie unor tratamente inumane (brutalitati fizice, malnutritie, conditii mizerabile de viata etc.) ar trebui sa fie dese si severe. Imediat dupa disparitia unor copii, politia si jandarmeria ar trebui sa lase deoparte orgoliile stupide si, uneori, cauzatoare de moarte, si sa coopereze imediat cu organizatiile de voluntari. De curind, un copil de 3 ani, N.R. din Chiliile, s-a ratacit intr-o padure aflata la doar vreo doi kilometri de casa. Politistii si jandarmii, putini si cu o logistica inadecvata misiunii, s-au urnit greu, iar copilul era sa-si piarda viata doar pentru ca indivizii in uniforme doreau sa-l gaseasca ei pe micut, eventual in fata camerelor de luat vederi si in speranta unor inaintari in grad. Chemate pina la urma in ajutor, echipele de voluntari au gasit copilul in citeva ore. Nu in ultimul rind, cred ca ar trebui rediscutata, revizuita si adaptata la vremuri chestiunea adoptiilor internationale, in conditiile in care cele interne n-au spor. Imi vine greu sa-mi imaginez ca nu s-ar gasi formule care sa faca stearsa amintirea acelui comert tribal cu copii desfasurat cu ani in urma.

---

Despre autor: