31 Iulie 2006de Razvan Mihai Vintilescu

Lectura de 2 minute

Exista citiva oameni care si in capitalism merita sa fie infierati cu minie proletara. Ii cheama Socrate si sint hoti de inocente adolescentine.

Tocindu-si coatele prin sala de mese pentru a invata la matematica. Chinuindu-se nopti in
Exista citiva oameni care si in capitalism merita sa fie infierati cu minie proletara. Ii cheama Socrate si sint hoti de inocente adolescentine.

Tocindu-si coatele prin sala de mese pentru a invata la matematica. Chinuindu-se nopti in sir ca sa prinda ceva din chichitele sahului. Pedalind intre o corigenta la matematica si momentul in care a refuzat sa participe la olimpiada, Mihai s-a dat pe brazda pentru a cuceri o fata. Mihai, adica Stefan Banica junior. O fata, adica Dana, adica Oana Sirbu. Copii buni amindoi. Dana avea inca de la generic o aura de tocilara cool, de elev model pentru partid, liceu si patrie. Era ea oare si o mica informatoare a Securitatii? Vorba ceea, din cite imi amintesc, in filmul respectiv, dar si in celelalte creatii ce au format o imagine idilica a anilor de liceu, copiii dadeau si petreceri, unde nu toate lucrurile urmau linia partidului. Si daca ma gindesc si mai bine, acestea erau tinute in case relativ mari. Case care aveau curte. Erau acolo si liceeni care aveau parinti bogati. Asadar, luate la gramada, aceste evenimente punctuale creeaza un univers fertil pentru existenta unor informatori cu uniforma scolara.

Cu toate ca dezvaluirile lui Cazimir Ionescu mi-au stricat si ultimele amintiri placute despre aceste filme pe care, la fel ca multi altii, le-am sorbit in cele citeva ore de program din timpul saptaminilor de trai comunist, nu vreau sa cred ca Dana era o securista nemernica! Un pion al partidului-stat ce pe linga jurnalul acela de i l-a gasit Mihai in banca mai tinea si altfel de insemnari zilnice. Dar poate nu era ea. Poate era tocmai bucuresteanca aceea de se mindrea cu garderoba maica-sii. Precis, intr-o pauza, un tovaras profesor i-a soptit la ureche ca, daca vrea sa mai poarte lanticuri si fustite cu tenta imperialista, ar face bine sa semneze o scrisorica din cind in cind.

Si tocmai aici vine adevarata problema. Nu cele doua fete sint personajele care mi-au tulburat memoria cinematografica. Ele trebuiau bagate in cancelarie si iscodite, ademenite de cineva. Sa fi fost Isoscel, profa de matematica, ingusta la minte, mai ceva ca o gaina bolsevica? Nu cunostea elevii in ansamblu. Nu le stia familiile. Cel putin nu asa cum le stia Socrate, dirigintele cinematografic al liceanului comunist. Mieros la glas, intelept in discutiile cu cei care se abateau de la norma, omul avea lipici. El trebuie sa fi fost cel care se facea punte ca elevii sa treaca de partea diavolului. Amintiti-va scenele cu sedinte UTC. Cu puterea lui de convingere, cine l-ar fi refuzat?

V-as infiera cu minie proletara, tovarase Socrate, oriunde v-ati afla si oricit de multi ati fi! Dana, Mirela, v-am admirat odata cu candoarea unui soim al patriei. Macar acum aratati ca sinteti fete bune si dati-l in git pe nemernicul ala de profesor!

Cotidianul

Sursa: Cotidianul



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.