Toate statele europene au probleme din punct de vedere al respectarii drepturilor omului, dar Romania a ajuns la peste 9.500 de cauze, ocupand astfel locul 2, dupa Rusia, in "topul" proceselor la CEDO. Daca Turcia a avut sau mai are inca la Strasbour

Toate statele europene au probleme din punct de vedere al respectarii drepturilor omului, dar Romania a ajuns la peste 9.500 de cauze, ocupand astfel locul 2, dupa Rusia, in "topul" proceselor la CEDO. Daca Turcia a avut sau mai are inca la Strasbourg cauze legate de relele tratamente ale kurzilor in timpul insurectiei, Franta de legislatia privind ascultarea telefoanelor, iar Marea Britanie de derularea unor proceduri judiciare, Romania se adreseaza Curtii pentru incalcarea majoritatii articolelor prevazute in Conventie. Informatiile ne-au fost furnizate de profesorul Corneliu Birsan, judecator la CEDO, in cadrul unui interviu pe tema legislatiei romane si respectarea aplicarii acesteia din punct de vedere al drepturilor omului.
Profesor la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, Corneliu Birsan are o vasta activitate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, unde a fost ales judecator pentru Romania inca din 1 noiembrie 1998, la aceeasi data cand a inceput sa functioneze Curtea Unica a Drepturilor Omului.

R: Cum este sa fii judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului?
C. B.: Este o activitate de foarte mare responsabilitate, foarte onoranta, de ce sa nu recunoastem. Sigur ca trebuie sa faci dovada calitatilor cerute de Conventie pentru a deveni judecator la CEDO, in special impartialitate, obiectivitate, astfel incat sa nu fie puse in discutie activitatea si modul in care participi la desfasurarea intregii activitati a Curtii.
Pare putin ciudat, pentru ca esti acolo judecator national, dar nu reprezinti statul pentru care ai fost ales; apartii Curtii si regulilor ei, in asa fel incat sa se asigure aplicarea dispozitiilor Conventiei in legatura cu ceea ce inseamna plangerea unui cetatean impotriva statului in cauza, sa tii seama de jurisprudenta Curtii, de cerintele, compatibilitatile legislatiei nationale, cu exigentele Conventiei si jurisprudenta Curtii Europene.

R: Exista compatibilitate intre legislatia romaneasca si cea a Conventiei Europene a Drepturilor Omului?
C.B.: Cred ca intrebarea dumneavoastra impune un raspuns nuantat. Exista inca dispozitii interne care nu sunt in concordanta cu prevederile Conventiei.
Pe de alta parte, nu numai dispozitiile legislative trebuie avute in vedere, ci si practica judecatoreasca si administrativa.
Intereseaza foarte mult si aplicarea legii. Bunaoara, nici o dispozitie din legea romana nu este incompatibila cu art. 3 din Conventie, care interzice tortura si relele tratamente.
N-avem ce modifica din acest punct de vedere. Dar sunt, din pacate, multe astfel de cauze pe rolul Curtii. Toate dispozitiile procedurale romanesti din procedura penala si civila asigura respectarea dreptului la aparare sau accesul la justitie.
Problema este in ce masura instantele de judecata si judecatorii respecta legea. Cei care in cauzele concrete deduse judecatii lor respecta aceste dispozitii.
Asadar, e greu de facut o afirmatie generala cu privire la compatibilitatea generala a legislatiei romanesti cu prevederile Conventiei, dupa cum e greu de facut o asemenea afirmatie cu privire la orice legislatie din tarile care fac parte din sistemul Conventiei.
Asemenea neconcordante apar in toate tarile care fac parte din acest sistem.
In orice situatie se constata o incalcare a unui drept garantat de Conventie este o problema, fie de incompatibilitate legislativa, fie de aplicarea necorespunzatoare a legii.

R: In Romania, actele normative aplicate de instantele judecatoresti s-au modificat de mai multe ori in ultimii ani. Cum "vede" Curtea acest lucru?
C. B.: Sigur ca exista o anumita instabilitate legislativa, generata de desele modificari legislative. Nu se poate ca aceste dese modificari sa nu-si puna amprenta pe actul de justitie, pe infaptuirea acestuia.
Este limpede ca se pot ivi sincope, necorelari, situatii in care raporturile sociale sa nu fie reglementate intr-o coerenta satisfacatoare, convingatoare pentru cel caruia i se adreseaza actul normativ. Voi exempifica.
O anumita modificare a competentei in domeniul drepturilor acordate persoanelor persecutate in timpul fostului regim comunist a facut ca neadaptarea unor masuri tranzitorii in unele procese aflate in curs de derulare sa duca la privarea unei persoane de dreptul la acces la justitie.
S-a modificat competenta si au scapat o anumita situatie, iar persoana respectiva n-a mai putut sa se adreseze instantei de judecata pentru punerea in valoare a drepturilor recunoscute de lege (Crisan Vs. Romania).
Sistemul judiciar nu este coerent. Aceste dese modificari legislative reprezinta o problema asupra careia cei competenti trebuie sa insiste si sa adopte o maniera mai coerenta. Nu cred ca nu apar situatii in care din cauza deselor modificari legislative se ajunge la prelungirea duratei procedurilor judiciare sau la alte imprejurari in care se pun in discutie drepturi garantate de Conventie.

R: Raportul Comisiei Europene pentru Eficientizarea Justitiei (CEPEJ) a evidentiat faptul ca, in Romania, toate cauzele (si cele simple, si cele complexe) se judeca prin procedura simplificata. Cat de potrivit este acest lucru?
C.B.: Din punct de vedere al Conventiei, o procedura judecatoreasca trebuie sa respecte exigentele Conventiei, accesul la justitie, elementele care dau echitabilitate unui proces (adica publica, contradictorie si judecata de un magistrat independent intr-un termen rezonabil).
Curtea a spus insa ca, in masura in care ai reglementat dublu grad de jurisdictie, aceasta inseamna ca procedura trebuie sa fie echitabila atat in prima instanta, cat si in fata instantei superioare.
In orice caz, simplificarea procedurilor judiciare nu este incompatibila cu dispozitiile Conventiei. Orice asemenea simplificare trebuie sa asigure desfasurarea unei proceduri echitabile.

R: Pe de alta parte, CEDO are pe rol mai multe cauze in care reclamantii se plang de durata mare a proceselor din Romania. Ce considerati ca ar trebui facut pentru a se evita astfel de plangeri?
C.B.: Nu Romania este tara cu cele mai dese situatii de incalcare a duratei rezonabile. Exista si alte tari, spre exemplu Italia, care a fost condamnata de sute de ori in materie.
Italia insa a adoptat o lege care se pare ca nu da cele mai bune rezultate cu putinta; fiecare legiuitor national are optiunea sa. Din acest punct de vedere exista, insa, doua elemente la care ne putem raporta, care rezulta din jurisprudenta Curtii si din practica altor state.
In masura in care procedura de judecata apare ca fiind indelungata, pe plan intern pot fi adoptate fie masuri de accelerare a procedurii, fie de acordare a unor despagubiri in ipoteza in care aceasta depaseste o durata rezonabila.
Unele state au adoptat ambele sisteme. Daca aceste masuri sunt traduse in legislatia nationala, Curtea nu va verifica decat modul in care ele sunt aplicate.
Este evident ca rolul Curtii ar avea mult mai putine cauze in care sa se puna problema incalcarii acestui drept.
Italienii au adoptat acest sistem, dar vin acum si se plang de despagubirile care le-au fost acordate pe plan intern. Si Slovenia, Cehia si alte state au adoptat astfel de dispozitii.

R: Reclamantii care provin din statele membre ale Uniunii Europene se plang de aceleasi incalcari ale drepturilor omului ca si cei romani? Care sunt spetele predominante reclamate de cetateni ai statelor dezvoltate?
C.B.: De regula, nu exista state cu un anumit contencios. Daca privim insa jurisprudenta Curtii, pana la intrarea fostelor state din Europa Centrala si Orientala in sistemul Conventiei, vom observa ca aceasta este foarte difuza.
Toate articolele Conventiei si-au gasit aplicare in cauzele tuturor statelor. Astfel, Turcia a avut sau mai are inca la Strasbourg cauze privind relele tratamente ale kurzilor in timpul insurectiei, Franta de legislatia privind ascultarea telefoanelor, iar Marea Britanie de derularea unor proceduri judiciare.
Nu mai putin, s-ar putea spune ca intrarea in sistemul Conventiei a fostelor state comuniste a condus la formularea unor cereri de catre cetatenii lor in domenii precumpanitoare precum neexecutarea de hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in Ucraina, Rusia si Romania, nerespectarea principiului securitatii juridice in Rusia, Romania si alte state, durata excesiva a unor proceduri judiciare in Slovenia, Polonia etc.

R: Care este cea mai mare despagubire pe care ati acordat-o si in ce speta? Care a fost statul obligat de CEDO sa plateasca daunele?
C.B.: Cea mai mare despagubire acordata de Curte unui reclamant a fost de 11 milioane de euro. Este vorba despre cazul fostului rege al Greciei, care a castigat procesul privind retrocedarea fostelor sale proprietati. O alta cauza este Beyler impotriva Italiei, in care a fost acordata o despagubire de peste un milion de euro pentru un tablou celebru.

R: Ce criterii determina cuantumul despagubirilor acordate de CEDO?
C.B.: Art. 41 din Conventie dispune ca atunci cand intr-o anumita cauza in care Curtea a decis ca s-a produs o incalcare a unui drept garantat de Conventie nu exista posibilitatea redresarii situatiei reclamantului pe plan national, ea va putea acorda acestuia o anumita "satisfactie echitabila".
De regula, aceasta imbraca forma unor despagubiri stabilite in echitate, adica urmare a aprecierii globale a situatiei din cauza data. Curtea nu procedeaza la expertize si nu are propriii ei experti.
De aceea nu intotdeauna despagubirile acordate se raporteaza strict la valoarea de piata a bunului sau la echivalentul eventualei lipse de folosinta a bunului.
Despagubirile pot fi materiale si morale. Uneori insasi constatarea incalcarii dreptului invocata de reclamant in cererea sa poate constitui o "satisfactie echitabila" suficienta in sensul Conventiei.

R: Romanii se afla pe locul 3 in topul proceselor la CEDO. Cum considerati ca s-ar putea diminua numarul reclamatiilor?
C.B.: Nu mai este pe locul 3, ci pe 2, cu peste 9.500 de cauze. E greu de spus cum s-ar diminua numarul reclamantilor romani. Exista factori obiectivi si subiectivi.
In orice proces, mai ales in cele civile, cel putin una dintre parti va fi nemultumita de solutia interna. Si-atunci, fara sa cunoasca mecanismele Conventiei, insisi avocatii considera ca mai au o cale la Strasbourg. Sigur ca se primesc si cereri la modul "pensia mea e prea mica" sau "am depus o plangere la Parchet care nu mi-a fost luata in seama", dar CEDO nu are competenta de a judeca astfel de cauze.
Am incercat in nenumarate randuri sa explic ca la Strasbourg nu este o a patra instanta care reia un anumit proces.
Curtea de la Strasbourg judeca modul in care s-a desfasurat un proces si daca in acest proces s-au respectat drepturile procesuale si cele prevazute de Conventie.
Curtea spune mereu: primul judecator al Curtii este judecatorul national. Deci judecatorul national ar trebui sa fie atent la respectarea dispozitiilor Conventiei. In masura in care hotararile judecatoresti ar fi convingatoare si din acest punct de vedere, eu cred ca s-ar diminua numarul cauzelor care ajung pe rolul CEDO.
Pe de alta parte, exista o anumita neincredere in justitie, din cauze obiective si subiective. Poate ca altul este rostul celor care conduc justitia, decat sa manifeste neincredere in actul de justitie. Poate trebuie facut astfel incat oamenii sa capete incredere in justitie.
Increderea in justitie pleaca de la increderea in sistemul judiciar. Or, din moment ce omul nu stie unde se judeca, in apel, sau in recurs, si care sunt competentele acestor instante...
Sunt foarte multe elemente care constituie un raspuns la intrebarea legitima pusa de dvs...


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.